„Ceauşescu a căzut, dar România mai există.” / Dan Lungu

De . Categorii: Dosare, anchete, Literatura română de export, Numărul 1-4/2008, Numere revistă

Etichete: , , ,

„Ceauşescu a căzut, dar România mai există.” / Dan Lungu

Publicat în October 03, 2010 , o comentarii

(subtitlul preluat la a doua mînă dintr-un interviu al proza­torului)

[Dan Lungu, bibliografie esenţială:

Raiul găinilor, Polirom (2004,2007), tradus în Franţa, Ger­mania, Austria, Slovenia

Sînt o babă comunistă, Polirom (2007), tradus în Franţa

Băieţi de gaşcă, Polirom (2005), tradus în Germania]

Avînd un incontestabil succes pe piaţa literară de la noi, proza lui Dan Lungu s-a făcut remarcată şi peste hotare, cu precădere în spaţiul vest-european. Participarea acestuia la Belles Etrangères confirma, în 2005, pariul pe care îl făcuseră criticii noştri cu scrierile sale, de factură spectaculoasă în grotescul şi derizoriul imaginarului lor. Lecturile publice care au urmat acestui eveniment, participarea la diverse manifestări culturale, mici sau mari, premiile şi distincţiile precum „Cartea lunii” în Germania, l-au propulsat pe Dan Lungu într-o poziţie de prozator de succes, reprezentativ pentru garda tinerilor oameni de litere români.

În ceea ce priveşte receptarea lui Dan Lungu, se insistă foarte mult, în cronicile de limbă germană, pe apartenenţa lui Dan Lungu la Club 8 şi pe faptul că această grupare res-pingea dogmatismul bucureştean. Cu cît un scriitor aderă la o tendinţă antimainstream, pare a fi raţionamentul acestora, cu atît cărţile acestuia atrag mai mult. Dincolo de exotis­mul care derivă dintr-o perspectivă precum cea de mai sus, majoritatea recenzenţilor rămîn la suprafaţa referenţială a romanelor, atraşi fiind de reconstituirea vieţii cotidiene în comunism şi postcomunism.

Aceia dintre cronicari care fac interpretare, punctează asu­pra unor aspecte destul de eterogene emanate de proza lui Dan Lungu: spre exemplu, via studiile culturale, se fac stu­dii asupra mentalităţii noastre culinare, reduse la fenomenul salam din soia. Mai punctual şi mai onest faţă de text, se aminteşte că proza lui reflectă un proces de folclorizare, di­rect legat de postcomunism şi de o formă de recuperare post festum. A fost remarcat de asemenea caracterul suprarealist al prozei lui Dan Lungu, însă această observaţie acompania doar sublinerea legată de valoarea documentară a romanu­lui Raiul găinilor.

Ce este de subliniat însă, constă în faptul că s-a încercat stabilirea unor caracteristici comune lui Dan Lungu şi altor tineri scriitori din estul Europei, precum Andrzej Stasiuk din Polonia, Juri Andru­chowytsch din Ucraina şi Dimitré Dinev. Concluziile unor atare confluenţe erau că atmosfera prozelor (sau dramaturgiei) acestora e mai importantă decît acţiunea şi că, deloc surprinzător, miza lor stă în ironie şi sarcasm.

Aspectul cel mai important al întîlnirii prozei lui Dan Lungu cu publicul german este vizibilitatea pe care a avut-o. Cro­nicile, încurajatoare, apărute în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Berliner Zeitung” sau „Neue Zürcher Zeitung” echivalează cu recunoaşterea incontestabilă a valorii operei scriitorului din Europa de Est.

În cealaltă arie culturală importantă, anume în Franţa, Dan Lungu cunoaşte avantajul de a fi fost selecţionat pentru Les Belles Etrangères în acelaşi an în care îi apăruse la casa de editură Jacqueline Chambon Le paradis des poules. Atît acest prim roman, cît şi Sînt o babă comunistă au făcut subiectul unor articole în “L’Humanité”, “Lire” sau “Le magazine littéraire”. Mai mult chiar, cu rezerva accesului limitat la ediţiile on-line ale marilor publicaţii occidentale, romanele lui Dan Lungu apar drept recomandări de lectură pe blogurile jurnaliştilor culturali de acolo. Şi în spaţiul francez a fost asociat cu est-europeni consacraţi, de această dată cu Emil Kusturica, fiind puse în paralel forţa imagi-nilor machiste ale regizorului şi pregnanţa figurilor care se întîlnesc la Tractorul şifonat.

Concluziile cele mai vizibile privesc poziţia stabilă şi imagi-nea favorabilă pe care o are Dan Lungu în spaţiul literar eu­ropean. Proza lui, văzută ca minunat exerciţiul de stil − fiind asociată din acest punct de vedere cu Portocala mecanică − sau drept cutie de rezonanţă a societăţii româneşti con­temporane, are într-adevăr priză la publicul străin, ceea ce nu e de ici, de colo.

Silvia Mitricioaei

SilviaMitricioaei

Mai multe articole de