3 x blog (Bădescu/ Ianuş/ Sociu)

De . Categorii: Dosar Bloguri, Dosare, anchete, Numărul 5-8/2008, Numere revistă

Etichete: , , , ,

3 x blog (Bădescu/ Ianuş/ Sociu)

Publicat în October 06, 2010 , o comentarii

cronică în negativ Bădescu, Ianuş & Sociu (în această ordine)

Nu, ordinea în care am ales să prezint cele trei bloguri nu este nicidecum aleatorie. Nu este nici supusă unei gândiri ce ordonează lucrurile după criterii de dicţionar. Ci, căutând să se muleze pe suprafaţa denivelată a unor selecţii nu de puţine ori schizoide, această ordine nu va face decât să tragă, la rândul ei, pe sfoară. Cam la fel cu blogurile supuse discuţiei.

Episodul 1: Lucruri făcute să ne enerveze.

Nu ştiu de ce una din aşteptările mele a fost să găsesc, pe oricare dintre blogurile accesate, fragmente literare. Sau, cel puţin, opinii susţinute care să vizeze acest domeniu. Şi mi-am dat seama de zădărnicia acestor aşteptări abia odată cu parcurgerea (ce-i drept, fragmentară) a blogului lui Cezar Paul-Bădescu (care, după cum bine v-aţi dat deja seama, nu a fost primul vizualizat). De altfel, în afara acestei „omisiuni” (care este, poate, mai profitabilă decât aglomerarea unor texte total lipsite de inspiraţie), blogul de faţă ajunge să prezinte o varietate aproape inimaginabilă. O salată asezonată cu tot ce îi trebuie, o grămadă de condimente cotidiene şi câteva secvenţe care au reuşit să îmi provoace vise aproape coşmareşti. Iar partea proastă în ceea ce priveşte salata este că unele ingrediente ajung să se altereze uşor (nu-i vorbă, sunt înlocuite cel puţin odată la două zile), rezultând în final (care final???) o pastă îmbâcsită şi respingătoare la vedere care, în afara unor mici bucăţele ce se vor fi sustras contaminării, nu lasă în urmă decât o dâră străvezie. Nu zic nu, blogul are şi părţile lui incitante, intervenţii nelipsite de un oarecare amuzament, totuşi riscând să se piardă, nu de puţine ori, în simpla obişnuinţă de a mai posta câte ceva. Sau de a mai găsi o chestie enervantă, acolo unde poate fi vorba doar de o simplă platitudine.

Dacă totuşi curiozitatea cititorului încă mai persistă, dacă vrea să afle lucruri neştiute despre presa maneliştilor (!), despre Copiii, animale de circ (aici chiar merită aruncată o privire) sau despre multe alte lucruri exasperante cărora suntem cu toţii nevoiţi să le facem faţă, sfatul meu este să se înarmeze cu multă răbdare (eventual şi cu o virtuală pungă de popcorn), să nu cedeze tentaţiei de a deschide chiar toate titlurile ce vor încerca să îl momească şi, lucru esenţial, să nu posteze commenturi decât dacă are cu adevărat ceva de spus.

Episodul 2: Blog me

(…sau mai bine nu.) – Iar asta, fireşte, numai în cazul în care ţineţi cu adevărat la timpul vostru liber. Pentru că în afara unei pagini insipide, căreia i se mai adaugă două-trei poze neinteresante şi câte un filmuleţ care la mine s-a încăpăţânat să rămână închis, altceva nu veţi avea şansa să găsiţi. Vă veţi mai împiedica din când în când de opinii fugare, exprimate într-un stil pueril-gazetăresc, de poezioare în absenţa cărora se poate trăi în continuare liniştit şi, ici-colo, de câte un link ce trimite la o cronică scrisă, aproape inevitabil, pe Ştrumfii afară din fabrică!.

Ar mai fi de adăugat şi faptul că blogul e uşor lăsat în paragină: anul 2008 însumează numai 5 (cinci!) postări şi acestea, în majoritate, de prin luna februarie. Şi cum nu am fi putut da dovadă de atâta superficialitate încât să etichetăm un blog după numai cinci fragmenţele, coborâm sârguincios către 2007 (nici el foarte variat, dar întins, totuşi, pe câteva pagini bune), izbindu-ne de reclama care i se face unei reviste, pare-se, literare (Stare de urgenţă). Numerele care mi-au picat în mână (2 şi 5, cred) nu aduc tocmai a revistă literară însă, trecând peste acest aspect, nu pot să nu vă recomand călduros numărul 5 (mai 2008) p. 18, rubrica Filme la cronograf, în speranţa că nici voi nu ştiaţi că „Deva – un mic oraş din Transilvania, România, [este] foarte cunoscut pentru castelul său [?!] şi pentru sărăcia sa”[?! ; ?!]. (Paranteză închisă). În rest, pentru amatorii de senzaţii tari, mai rămân comentariile la adresa bloggerilor, a criticilor care nu empatizează suficient cu Ştrumfii (ş.a.m.d.), mult prea vechi, însă, pentru a le mai înşira aici.

And the winner is… Episodul 3: Urbancolia

(„Am şters şi avionul am pus cîţiva nori şi

acum sînt numai eu

plutind pe cer cu o ceaşcă de ceai aburind în mînă.”)

De ce am ales să închei tocmai cu acest blog cred că e acum de la sine înţeles. Şi nu pentru că m-aş apuca dintr-odată să elogiez blogurile (ideea de blog e în continuare departe de a prezenta un real interes pentru mine), ci pentru simplul motiv că numai aici am găsit (chiar dacă doar fin întrevăzută) ideea unui dozaj. Iar, dacă vă va îndemna curiozitatea (şi ar putea să vă şi îndemne, dat fiind că nu aveţi nimic de pierdut), veţi observa cu uşurinţă că informaţia nu e nici trântită alandala, nici obsesiv orientată după anumite criterii/direcţii, nici nemăsurat polemică, nici ludică în exces. De fapt, Urbancolia (the blog) are să se împartă între videoclipuri drăgălaşe, poezii în (cea mai) mare parte atrăgătoare, câte o povestioară voit hazlie şi, nu în ultimul rând, „dialogul” Dan Sociu – Simona Popescu (aici orice comentariu ar fi de prisos). Şi dacă asta nu vi se pare încă suficient de convingător, ce spuneţi de faptul că atunci cînd două naţiuni mici se întîlnesc şi se adulmecă istoriile/desenelor lor animate se întîlnesc şi se miros curioase? Sau de faptul că în camera din spate ciorapii/desperecheaţi se ascund ca pisicile ? Sau că uneori pe drumuri o să treci prin metri cubi întîmplători de/aer în care o să simţi puţin că te-ai putea ghemui./Şi ore-ale zilei în care n-o să mai intri deloc.

Iar dacă nici acestea nu au reuşit să vă convingă, atunci nici nu accesaţi blogul, fiindcă e deja limpede că nu a fost scris pentru voi.

Notă: Episodul 1: Cezar Paul-Bădescu (www.cp-b.ro); Episodul 2: Marius Ianuş (blogme.reea.net); Episodul 3: Dan Sociu (x.ablog.ro).

Diana Mărculescu

Diana Mărculescu

Mai multe articole de