Blog. Ego. Etc. (A. Vakulovski/ M. Vakulovski/ J. L. Sterian)

De . Categorii: Dosar Bloguri, Dosare, anchete, Numărul 5-8/2008, Numere revistă

Etichete: , ,

Blog. Ego. Etc. (A. Vakulovski/ M. Vakulovski/ J. L. Sterian)

Publicat în October 06, 2010 , o comentarii

Blogul lui Alexandru Vakulovski (http://vklvsk.blogspot.com/) se recomandă la prima vedere ca fiind scurt şi cuprinzător. În plus, pentru partea grafică este utilizat stilul clasic care oferă un aspect curat şi facilitează lectura/ vizualizarea blogului. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre arhicunoscutul şi utilizatul “k” – pentru că e trendy şi ne face viaţa mai frumoasă – nouă, dar şi literei destul de neglijate de vocabularul limbii române.

Pe blogul lui Vakulovski se găsesc episoadele romanului foileton “Mănăştur mon amour” publicat pe site-ul clujeanul.ro (romanul – elogiat sau înjurat, la fel ca ştirile de la ora cinci – obţine, totuşi, o medie de 2000 vizualizări/ episod), recenzii la concerte, traduceri, poezii, informaţii despre Tiuk!, poze şi fragmente din povestea cactusului şi a şopârlei (notă: pentru o completare în oglindă a povestirii, atât din punct de vedere textual cât şi vizual, sugerez lectura în paralel a blogului Doinei Postolachi http://losiyo.blogspot.com/). Aceasta latură literară este întregită de observaţiile de natură personală referitoare la viaţa de zi cu zi a lui Vakulovski, cele din urmă adăugând adesea un strop de amar şi cenuşiu în peisajul blogului. O cititoare care chestionează graniţa sensibilă dintre deprimarea şi ipocrizia autorului primeşte salvatorul răspuns – e beletristică. De altfel puţinele comentarii rămân cel mai adesea fără ecou.

Deşi i se reproşează faptul că intră destul de rar pe blog, în final lucrul acesta nu constituie neaparat o acuză; poate acest stil e de preferat nesfârşitului cult al egoului practicat constant şi încurajat în lumea virtuală a blogului.

“Răsfoind” blogul suntem invitaţi să-l parcurgem şi pe cel al fratelui mai mare, Mihail Vakulovski (http://vakulovski.livejournal.com/). “Big brother” are o pagină mult mai stufoasă, mai updatată, dar nu şi mai uşor de lecturat. Scrisul mare şi divers colorat, variatele fonturi utilizate, spaţierea şi încadrarea în pagină – totul chinuieşte ochiul cititorului. Haotic şi greu de sistematizat, site-ul oferă fragmente din literatura mai recentă sau mai veche a lui M. Vakulovski – pe alocuri traduceri din rusă, recenziile unor cărţi (între care: “Urbancolia” lui Dan Sociu – “O carte autobiografică, adevărată şi reală – care trebuie citită din acest unghi – pentru că autorul insistă pentru această lectură, de la început, din biografie, pînă la „Mulţumiri”, roman închinat unui personaj din carte – Dirigii. Naraţiunea este la persoana I, iar personajul principal este cel care scrie.”; “Ziua opricinicului” de Vladimir Sorokin, tradusă de Mihail şi Alexandru Vakulovski), texte despre fotbal şi alte însemnări cotidiene, referinţe la Tiuk! şi Stare de urgenţă (trebuie să remarc afirmaţia “mi-au plăcut mai multe texte din Stare de urgenţă, primul nr. fiind peste orice altă revistă de cultură din România”), interviuri şi nelipsitele poze.

Trecând totuşi peste aspectul grafic, ne împotmolim în formulările textelor şi în clişee (“Putem să începem cu ceva care pare simplu – să nu lăsăm trecutul să ne ghideze prezentul şi să nu permitem ca prezentul să fie dominat de trecut. Să ne trăim clipa, aici şi acum, în prezent..”, “Trăim într-o ţară care (…)”, “Am văzut la comentariile de sub textele mele din „Flux” că scria cineva că ar vrea să scriu şi despre problemele din R. Moldova” etc.). Trăiesc sentimentul lecturii unor nesfârşite compuneri pentru şcoală sau a unui jurnal din care nu voi rămâne cu nimic… sau poate doar cu amintirea timpului irosit aşteptând încărcarea aglomeratelor pagini de blog. Menţionez că aştept şi “poemul cu pisicul Sam”, dar probabil fără rezultat pentru că n-am postat vreun comment cu rugăminţi, laude sau critici; în schimb, ca un fel de refren al blogului, am găsit poemul “Patrie” postat de patru ori în limba română (2007: 14 iulie, 2 decembrie; 2008: 5 februarie, 2 mai), plus traducerile aferente… iar acum voi pleca în căutarea acestor “borcane goale”.

Jean-Lorin Sterian utilizează ca moto pentru blogul său (http://www.ublog.ro/) sintagma “Tot ce contează în viaţă sunt aparenţele.” Alegerea acestui mesaj a dat deja naştere unor interpretări şi comentarii. Poate e superficial, sau poate urmăreşte ludicul, esteticul, poate face doar literatură şi oamenii scot din context expresia, aşa cum fac jurnaliştii cu titlurile rubricilor în revistele glossy. Poate nu. Oricare ar fi varianta corectă, voi profita de această ocazie pentru a arunca o privire mai atentă “aparenţelor” blogului său; scris gri pe fond verde, lizibil, dar dificil şi poze uriaşe care distrug layoutul… altfel ar fi fost chiar în ton cu mai sus-numitul mesaj.

Textele de pe blog reprezintă avanpremiere la rubrica pe care Jean-Lorin o are în 24Fun, impresii de la festivalurile de film (Berlin, Cannes), anunţuri pentru concursurile de film, clipuri Youtube şi cam tot ce are legătură cu autorul, autoreferenţialitatea fiind “coloana vertebrală” a site-ului. Din acest punct de vedere chiar propria nemulţumire cu privire la şefii egocentrici ai revistelor la care-a lucrat ar putea stârni zâmbete maliţioase. Navigând pe celelalte pagini ale blogului puteţi afla informaţii despre Jean-Lorin, despre cărţile pe care le-a publicat şi muzica pe care-o ascultă (http://www.last.fm/user/lorgean/ – poate aceasta ar fi cea mai de laudă observaţie, ascultă muzică bună).

Iar pentru că disecarea unui blog (care nu poate fi rezumat sau însumat fără a te folosi de formulele şi schemele deja consumate până la epuizare) nu este cel mai placut lucru, voi încheia cu un fragment de pe pagina lui Jean-Lorin Sterian: “din cannes în cluj./ de la alitalia la cfr./ de la suite hotel la belvedere./ de la oameni în smoking la oameni în robă./ de la mâncare energetică la ciorbă./ delacroix langoşi.”

Mirela Dimitriu

Mirela Dimitriu

Mai multe articole de