Bloguştilă (Buz/ C. Mihăilescu/ Ernu)

De . Categorii: Dosar Bloguri, Dosare, anchete, Numărul 5-8/2008, Numere revistă

Etichete: , , , ,

Bloguştilă (Buz/ C. Mihăilescu/ Ernu)

Publicat în October 06, 2010 , o comentarii

În blogul său (http://jurnaldeabuz.blogspot.com), Adrian Buz realizează adevărate pagini de autoficţiune, în care dimensiunea jurnalieră se îmbină uneori cu poeticul şi narativul savuros. Riscul acestui blog constă în faptul că, de la un moment dat, poate plictisi un cititor care caută, pe lângă sinceritate şi confesiune, stimuli de picanterie care să sublimeze monotonia. Construit ca o serie de meditaţii despre viaţă şi scris (“Viaţa nu e canonică şi pînă la urmă nici literatura nu are nevoie de atîta canon. SE ÎNTÎMPLĂ. Ajung oamenii să declare ritos că nu se mai citeşte. De fapt, dacă nu-i mai citeşte nimeni pe ei, nu vorbim de clubul mătuşicilor ţesătoare de macrameuri sau a pupătorilor uzuali de cururi, nu înseamnă că nu se mai citeşte”, Transgresive, miercuri, iulie 02, 2008), având ca suport câteodată un plan narativ secund (“În timp ce femeia anunţă o ştire cutremurătoare de ultimă oră – o maşină capcană a făcut 15 victime la Bagdad –, bărbatul o fixează cu o privire de precupeaţă uluită şi dă din cap, încuviinţînd-o. Mai are puţin şi începe să ticăie din limbă şi să-i îngîne cuvintele, cu mîna la gură. Mai are puţin şi pică de pe scaun de atîta compasiune.”, ZZ, duminică, martie 09, 2008), jurnal de lectură (“Alunec în Românul a lui Bruce Benderson pe nesimţite. Un roman autobiografic care te absoarbe, îţi înfrînge rezistenţa – măiestria şi inteligenţa autorului. Uiţi cine eşti, uiţi ce „treabă” ai, pur şi simplu te ţii gîfîind de textul care te poartă prin lumea lui.”, joi, mai 22, 2008) şi de călătorie (“La plecare am făcut o baie în Eforie Nord, am oprit în Constanţa să vedem muzee şi să bem cafele, am ieşit pe autostradă într-o cursă pedal to the metal – cu ocazia asta m-am dezvirginat complet descoperind ce înseamnă 110 spre 120 în micul gigant –, am făcut o oră şi ceva pînă acasă printr-un Bucureşti dat în clocot de căldură, aşteptînd meciul cu Franţa.”, joi, iunie 12, 2008), blogul lui Adrian Buz seamănă cu un roman fragmentar, deşi pe alocuri actul de a face literatură este compromis. Din punct de vedere estetic, acest blog nu impresionează aproape deloc, anostul verdelui deschis din fundal sugerând parcă monotonia construcţiei jurnaliere, care presupune, sub pretextul autenticităţii, repetarea aceluiaşi demers confesiv.

Pagina de web a lui Dan C. Mihăilescu (http://www.dancmihailescu.ro) este structurată complex, pe mai multe secţiuni: prima secţiune cuprinde un CV, cea de-a doua secţiune inventariază, pe săptămâni, cărţile prezentate în emisiunea Omul care aduce cartea de pe ProTv, în cea de-a treia secţiune intitulată “Articole” sunt postate o serie de publicaţii ale autorului care au apărut în “Evenimentul zilei”, “Jurnalul naţional”, “Dilema veche” etc., în secţiunea “Interviuri” criticul literar îşi exprimă punctul de vedere asupra anumitor fenomene culturale (spre exemplu, despre “Vedetismul literar  şi ideile-vedetă”), răspunzând şi întrebărilor legate de biografia sa, secţiunea “Ecouri” conţine articole despre Dan C. Mihăilescu şi cărţile acestuia (articole semnate de nume ca Şerban Axinte, Daniel Cristea-Enache, Alin Ionescu ş.a.), iar în penultima secţiune intitulată “De duminică” un anume I.C. îi adresează criticului literar întrebări care nu au nicio legătură cu literatura. Prin urmare, o pagină web clasică, panoramând viaţa şi activitatea lui Dan C. Mihăilescu, neatrăgând atenţia prin nimic care să se abată de la norma realizării unei asemenea pagini de internet.

Blogul lui Vasile Ernu (http://www.nascutinurss.ro/blog) tratează probleme politice şi sociale (denumirea blogului “Născut în URSS” este sugestivă) despre Rusia, comunism, Armata Roşie ş.a, toate acestea privite câteodată în relaţie cu… fotbalul; un soi de grafomanie care îţi defectează calculatorul sau, mai rău, îţi provoacă insuportabile dureri de cap. Cel mai captivant articol postat mi s-a părut “De ce nu-i iubim pe ruşi?”, care prezintă Rusia din perspectivă occidentală, primind, de altfel, cele mai multe commenturi (wow, 6!!!). Fiecare pagină de blog are ataşată câte o secvenţă de pe youtube (din păcate nu am putut asculta aceste înregistrări, pentru că mi s-au spart difuzoarele căştilor la accesarea lor), sintetizând, probabil, anumite nuanţe ale mesajului pe care Vasile Ernu încearcă să-l transmită prin postarea respectivă. Cât despre “Vinni Puh” aflăm că a devenit “unul din eroii folclorului sovietic”…

Marius Conkan

Marius Conkan

Mai multe articole de