Cum se citeşte la tembelizor

De . Categorii: Dosare, anchete, Lecturi alternative, Numărul 5-12/2009, Numere revistă

Etichete: , ,

Cum se citeşte la tembelizor

Publicat în October 24, 2010 , o comentarii

Evacuate din grilă sau surprinzător de longevive, degajate sau deprimante, relativ numeroasele producţii TV destinate fenomenului literar merită măcar un gram de consideraţie. Mă voi opri la cele mai satisfăcătoare – fie muribunde, fie defuncte cu totul. Închisă cu lacăt pe motiv de raiting ultrascăzut, emisiunea „Lumea citeşte”, realizată de Ioan T. Morar, în care un literat şi o figură ceva mai cunoscută glosau pe marginea unei cărţi, s-a văzut înviată din propria cenuşă, cu altă haină şi alt moderator. Astfel, cu destul de mare tam-tam, în octombrie 2008 se lansa „Citeşte şi dă mai departe!”, talk-show cultural[i] moderat de Marius Chivu luni seara pe TVR1. Dacă n-aţi aflat încă, ni se propuneau multe: relaxare de bun gust în pofida desfăşurătorului alert; cărţi discutate şi disputate la modul amical, actuale, proaspete, mereu provocatoare (de la Răcani, pifani şi veterani. Cum mi-am petrecut armata, volum coordonat de Radu Paraschivescu, până la Generaţia X, de Douglas Coupland); invitaţi mai mult fără legătură cu scrisul, oameni care, surpriză, mai şi citesc uneori; până la urmă, rămânea de văzut cât va rezista pe TVR1 până să fie teleportată pe TVR Cultural sau pe năsălie. Că veni vorba, producţia tot în time out a rămas, după nici măcar opt ediţii… Pe de altă parte, tocmai datorită presiunii exercitate de audienţă nivelul emisiunii lăsa de dorit, fără să consider că – la TVR, cel puţin – s-ar putea cumva mai bine; pentru că, făcând abstracţie de prestanţa lui Marius Chivu, care modera ca la carte, se resimţea ceva superficial, kitschos, oarecum stângaci. Trebuie să recunoaştem: e foarte greu să fii cărturar la tembelizor! Apoi, concursurile erau în primul rând pentru cei din jurul mesei, puşi să ghicească preţul cărţilor oferite (măcar de-ar fi fost autorul sau numărul de pagini), anchetele erau adesea insipide, cu respondenţi ridicoli, iar ca decor, în afară de publicul aplaudac la comandă ca rânjiţii din sitcom-uri, în spatele gazdei tronau cele mai comerciale coperte de la Humanitas. Fireşte, ni se propuneau lecturi fără fasoane, de şuetă literară, de şedinţă foto cu cărţulia la purtător. În plus, cartea propusă dialogului rămânea simplu pretext, funcţionând madlenic atât pentru personajele din platou, care deraiau pe panta unor discuţii colaterale, dar delicioase, cât şi pentru persoanele din faţa monitorului, care comutau pe Realitatea TV. Toate ca toate, cert e că – vorba unui blogger – merita[u] si cartile 40 de minute pe saptamina, la postul national”.

Mai sus trebuia făcută o paranteză. Dacă n-ar conta decât rentabiliatea, un post ca TVR Cultural ar fi trebuit încă din stadiul uterin să fie paraşutat în mormânt. Unu la mână, dacă tot am ajuns aici. Doi la mână, canalul respectiv nu se poate lăuda cu prea multe producţii destinate literaturii; dacă facem abstracţie de remarcabilul „Înapoi la argument”, unde Horia Roman Patapievici atacă diverse domenii, există o singură emisiune pur literară, şi anume „Istoria literaturii române contemporane”. Pe scurt, aşezându-şi graţiosul bust într-un scăunel ţuguiat, Alex Ştefânescu ne delectează cu pasaje din istoria lui, pe cât de ilustrată, pe atât de ratată; urmărindu-l, te întrebi cum poate susţine firava măsuţă de sticlă monumentalul opuscul. Oricum, să nu fim prea maliţioşi deocamdată, să reţinem doar că „talkshow-ul ar trebui definit ca emisiune TV în care apare Andrei Pleşu”, sau că prozatorul cutare scria cărţi care nu se remarcă prin talent literar. Ce-i drept, în lipsa valorii scriitorilor, aşteptăm în continuare cărţi talentate. Cu toţii.

Lăudată de mulţi, urmărită duminică de duminică sau trecută nonşalant cu vederea, „Parte de carte” face toţi banii graţie moderatorului, care tabără pe noi şi ne cazează pe gratis într-o tot mai neîncăpătoare, crede, tabără de lectură. Contrar unor presupoziţii leneşe, plictisul poate fi grozav când invitaţii par că nu s-au sinchisit nici măcar să răsfoiască volumul recomandat, o carte frecvent irelevantă, dislocând foarte multă publicitate gratuită, foarte mult pro (doar suntem pe Pro TV) şi prea puţin contra; sau, pentru conformitate, foarte multă toleranţă cristi-ană.[ii]

Voi încheia cu fi-fi-frişca din vârful ci-cireşii de pe ttort. Noi, românii, avem (nevoie de) oameni care să ne-aducă leafa şi facturile, ziarele de scandal şi revistele literare, botezul sau, de ce nu, ploaia. Dar avem, sărăcuţii de noi, nevoie şi de oameni puţin mai altfel. Dan C. Mihăilescu, omul care aduce cartea pe Pro TV, matinal, simpatic, împiedicat şi limbut, luat la mişto de cârcotaşi pentru suculentele sale bâlbe, ce fac deliciul porţiei zilnice de critică la minut, rămâne punctul de reper în domeniul atât de heteroclit al emisiunilor TV dedicate cărţii. Considerat inclusiv de Nicolae Manolescu drept cel mai bun cronicar literar al momentului[iii], tocmai datorită melanjului de seriozitate şi telegenie, carismaticul prezentator merită toată consideraţia noastră. Nu spun mai multe. Dan C. Mihăilescu trebuie savurat integral, atâta cât e, cu ceaşca de cafea pe marginea patului.

Cu toată doza de facilitate şi lejeritate pe care-o presupun şi propun, aceste producţii sunt o necesitate şi trebuie menţinute; chiar dacă mai devreme sau mai târziu vor sfârşi prin a falimenta. Mereu vor exista visători care s-o ia de la capăt.

 

Laurenţiu Malomfălean


[i] Construcţie curat oximoronică, trasă rău de păr. Cultura nu se poate reduce la vorbărie. Nici măcar cooltura.

[ii] Între timp, Cristian Tabără a devenit amfitrionul emisiunii “Ca la carte”, o nouă producţie a Televiziunii Române începând cu data de 25 octombrie 2009 (difuzări: TVR1, duminică, ora 10:40, reluare TVR Cultural, joi, ora 17);

[iii] Conform site-ului personal, www.dancmihailescu.ro.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de