Joaca de-a James Bond (@ Junii 007)

De . Categorii: Carte, Cronici, Numărul 1-4/2008, Numere revistă

Etichete: , , , ,

Joaca de-a James Bond (@ Junii 007)

Publicat în October 06, 2010 , o comentarii

„Scrisul literar pre­supune şi o tehnică specifică, o <<me­serie>>, iar aceasta se învaţă (până la un anumit punct); inclusiv prin cur­suri de Scriere creatoare.” Cuvin­tele lui Alexandru Muşina, din prefaţa volumului Junii 007 (Ed. Aula), reprezintă premi­sa modestă (dar dorit anticipativă) a apariţiei acestei antologii. Reunind 19 autori, studenţi sau absolvenţi ai masteratu­lui „Literatură şi comunicare” în cadrul Literelor braşovene, albumul de promoţie conţine în principal proză, fiind totuşi incluse trei grupaje de poezii, două piese într-un act şi o scenetă.

Departe de a avea o valoare estetică în adevăratul sens al cuvântului, ori de a oglindi o viziune cu bătaie lungă în ale epicului, majoritatea fragmentelor sunt repetiţii cu public, ter­enuri fertile de exersare a tehnicilor narative. Fie că este vorba de întretăierea tehnicilor de caracterizare a personajelor (pentru Andreea Buliga ori Luminiţa Deleanu), domesticirea ritmului narativ şi crearea tensiunii anticipative (la Roxana Cornea) sau preluarea şi nuanţarea unor sisteme de-a gata (Letopiseţul şoricesc de Anca Papană, Păcală în oraşul lui de Andrei Dincă), unele texte sunt transparente în intenţionalitate – e căutată îmbogăţirea unei reţete, a unei „teme de casă”. Ce e în plus ţine de talent, intuiţie, simţ de observaţie, cristalizare şi redare. Uneori mai evident, alteori mai subţire.

Tot în prefaţă, Alexandru Muşina e convins că cel puţin cinci sau şase dintre autori vor debuta cu volume indi­viduale cât de curând. Ne-a convins şi pe noi destul de uşor: cinci din fragmentele de proza au următoarea precizare la final: „în curs de apariţie la Editura AULA”. Semnatarii sunt: Roxana Cornea, Mihaela Moise, Dénes Jónás, Cristina Pipoş & Ovidiu Simion. Citind fragmentele, sunt curios să parcurg două romane integral, din motive mai mult sau mai puţin subiective. Totuşi, sunt convins că majoritatea cititorilor se vor opri la maximum trei opţiuni.

Dintre poeţi, de luat în seamă este Daniel Puia-Du­mitrescu. Încropind o poezie „de cartier” cu răbufniri de pa­tetism, reuşeşte uneori prin ironie să acorde un plus de vitalitate versurilor. Totuşi, are tendinţa de cădere în derizoriu şi banal prin recuzita artificială, neconcludentă: „băieţii”, „tovarăşii”, „inter­netul vine astăzi cu viteza luminii/ mi-am cumpărat nevastă de la mall”, „am să-mi iau o ladă de bere şi telecomandă”.

Cele trei pastile dramatice sunt simpatice fiecare în fe­lul său: comicul de limbaj şi situaţie la Cristina Popa (undeva în­tre Caragiale şi Alexandru Arşinel), încercarea de sublim/ tragic la Raul Popescu, sincretismul scenic şi viziunea dramatică de ansamblu a Elisei Wilk.

După o privire generală, întreaga antologie pare străbătută de un val tematic venit din realitatea imediată: munca/ furatul/prostituţia în Spania/Italia plus o anumită fascinaţie tipic balcanică faţă de „străinătăţuri”, internetul (mailuri, Y! Messen­ger, buzz-uri şi invisible etc.), electrocasnice si telefoane mobile, adolescenţi/adolescente ce fac ravagii printre admiratorii de sex opus din liceu/facultate, melodrame telenovelistice cu vecini de scară/bloc ori colegi de apartament, tipologia „băiatului rău” (preferabil manelist şi peşte). În ce măsură sunt toate acestea relevante? Nu prea sunt. Miza lor este mică – pulsul actualităţii, cotidianului, noului, categorii faţă de care interesul scade rapid odată cu trecerea timpului.

În mare, volumul este modest, însă pestriţ. Un foc de artificii. Va ajunge cel puţin un proiectil de aici în arse­nalul James Bond-ului literaturii române, aşa cum promite A. Muşina? Rămâne de văzut.

Bogdan Odăgescu


Bogdan Odăgescu

Mai multe articole de