Poezie Olga Ştefan – nakedfriends

De . Categorii: Literatură, Numărul 9-12/2008, Numere revistă, Poezie

Etichete: , ,

Poezie Olga Ştefan – nakedfriends

Publicat în October 09, 2010 , o comentarii

nakedfriends

haina plină de corpul care mai mult te jenează.

şi sub carne- i-ni-ma

numai un clown cu degetele zdrobite.

zici: sunetele străzii sunt

ca mătasea uzată,

fără pic de efort

se sfâşie

***

în momentul ăsta mare şi încăpător

suntem mai mulţi

ne ţinem mâinile şi nasurile

în părul în glugile

în stofele sărăcăcioase

care acoperă pielea smeadă

a celor din faţă,

(copil 1: şi păpuşile, cu ele ce facem?

copil 2:ni le băgăm sub haine

copil 3: ni le punem la gât în loc de cruci.)

vom sfârşi ziua cu bine.

gura ta o să fie vânătă,

şi părul tău o să miroasă a miez de nucă

a ceva bun

venit de departe

cobori. cobori. tu şi tu iar. cum vara, după 10

minute de la ultima înghiţitură de apă,

setea revine. şi necontenit gândul la singurătatea

singurătăţilor.

vis: îmi ţii muşchii şi venele laolaltă ca pe nişte

sfori de marionetă.

dar nu dansez ce ruşinos nu pot să dansez. o

trambulină putredă egală c-o săritură în gol.

să nu te surprindă. nimic să nu te surprindă.

doar atunci când pleci şi uiţi să-mi zici „ne vedem

mâine” –

uşa camerei mele, înaltă şi gravă, ca o femeie

gravidă cu pântecele străveziu

//şi eu captivă într-un acvariu

***

revăd iarba teşită de rulotele circului praga. şi

afişele lor

lipite de coastele fetiţei care dansează. cercuri,

privirile voastre, se rotesc în jurul ei

ameţind-o. într-un cimitir de maşini, familia-i

pregăteşte alt culcuş mai încăpător. alt text trist de

spus oricui o să-i întrebe.deja 2 săptămâni şi nicio

furtună.

lucrurile mici îmbătrânesc mai încet. preferatul

meu e un colier din dinţi de copil.

***

părculeţul îl asamblasem împreună pe-un deal şi

zilnic mergeam acolo.după 10 ani,

un montaigne russe batjocoritor de mic şi

neinteresant zace abandonat în spatele blocului.

ceva mai încolo, roata dezarticulată, cu doar două

băncuţe rămase întregi, uruie-n în gol.

urme de flex pe carusel şi un fost mecanism de

făcut vată pe băţ arată ca oraşul întreg văzut

de sus, cu muşte şi viermi adăpostind forfota

sălbatică a trupurilor ce ruginesc unul după altul.

astă-iarnă, pe căluşeii costelivi, dormitau câteva

pisici. probabil că au murit între timp, şi umflate,

zac pe marginea cernei.

un ce faci aici? out of nowhere/ aerul mi se izbeşte

de plămâni cu putere

nu de spectaculos am nevoie acum. poate de un

roman poate de prietenele mele zâmbăreţe,

tolănite la umbra micului chioşc de tir şi vorbind

despre chestii frivole.

văd pajiştea, văd o cadă în care mă întind cu ochii

închişi,

o cadă cu apă rece în mijlocul parcului, şi după un

leagăn , goală, acea fată frumoasă,

fără mâini şi fără picioare.

dintr-una din plasele imense de care ne rezemăm

creştetele, zboară albine. zeci şi sute, în roiuri.

mă mai bântuie încă senzaţi că numai în camera

lui van ca un stomac plin de toată fauna şi flora

lumii

mai puteam trăi fericirea şi exaltarea şi căderea în

gol

pe care-o recompun acum din cioburi de arcopal.

sufăr din pricina asta.

decolteurile fetelor sunt pistruiate şi plate. cu ceva

din strălucirea dezavuată a grafittiurilor.

hainele lor – cutii surpriză din care ies clowni fără

ochi.

nu ţii minte nu ţii minte zic ele mereu.

doar mie mi se pare că cerul plezneşte cerul

vineţiu ca o mare placentă.

***

trântesc uşa şi toţi băieţii care m-au privit azi se

fac ţăndări.

***

capul meu i s-ar potrivi mai bine altui corp

ce somn sec, şi urechile smulse,

playerul înghiţit de o cută a cearşafului

doi bulgări tăvăliţi prin zăpada proaspătă.

gândul la sânii ei la ea/

cuceritoare şi şubredă

/ghemuită sub oasele şi jucăriile vechi

ce-mi ocupă tot patul

Olga Ştefan

Olga Ştefan

Mai multe articole de