Revista revistelor

De . Categorii: Diverse, Numărul 1-4/2008, Numere revistă

Etichete: ,

Revista revistelor

Publicat în October 06, 2010 , o comentarii

Despre „Verso” (an 3, nr. 35, 1-15 aprilie 2008) avem trei precizări: a) când îl veţi răsfoi, luaţi alături DOOM-ul, dat fiind faptul că unii redactori încă nu au aflat că nu se mai folosesc, în româna cultă, complementul in­tern sau genitivul de forma „pălmi” cam de prin secolul XVII; b) ne-am dori ca, până la a doua parte a eseului Despre „Canonul occidental”, Luigi Bambulea să afle că traducătoarea ediţiei de la editura Art este Delia Ungureanu şi nu D. Ungurean; c) citiţi eseul lui Vlad Mureşan despre limbaj şi gândire, ca să aflaţi cum pică polinezienii de pe facultatea de Litere.

Când nu anunţă Bienala de broderie, „Steaua” (an LIX, nr. 2-3, 2008) reconstituie documentar întâlnirea lui Hen­ri Jacquier cu Roland Barthes. De remarcat de asemenea în acest număr, eseul recuperator al Ancăi Haţiegan − O capodoperă uitată? − despre Cevengur, apoi ilustraţiile lui Devis Grebu. Cât despre cronica de carte, cei care vor să râdă copios, să plângă, să se sperie sau, în fine, cei care vor neaparat senzaţii tari să citească textul Mihaelei Ursa despre un volum tributar caracatiţei poliedrale. Şi în ultimul rând: domnule corector, ce înseamna „uşa din nos”?

În „Tribuna” (an VII, 1-15 aprilie 2008), se evidenţiază un grupaj (da, redactorii ştiu să-şi pună în valoare tex­tele), dedicat Dianei Adamek, unde îşi gasesc loc de joacă următorii: Ovidiu Mircean bolnav de impresio-nism, Vlad Roman discret precum câinele din romanele lui Saramago şi Oana Pughineanu, aceeaşi. Ca bonus, primim savurosul interviu realizat de Alexandru Vaku­lovski cu Tara von Neudorf, despre filiaţiile culturale ale acestuia şi despre încăpăţânarea de a rămîne în Româ­nia.

Revista „Apostrof” (an XIX, nr. 3, 2008) propune o anchetă despre politic, coordonată de Ovidiu Pecican, la care răspund Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Bogdan Ghiu, Michael Finkenthal şi alţii. Printre răspunsuri fie lucide şi percutante, fie încă încărcate de idilism, cităm din acela al lui Ion Vianu: „Există act politic ori de câte ori ne situăm în incomensurabil. Politicul începe când intervin valorile. Când trebuie să luăm decizii a căror valoare nu se poate măsura exact. Când opţiunile nu sunt determinate numai de datele obiective, ci şi de bagajul nostru axiologic. (Restul e administraţie.) În acest sens, politicul are analogii cu esteticul.”

Silvia Mitricioaei

SilviaMitricioaei

Mai multe articole de