Clanul creşte @ Daniel Bănulescu

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online

Etichete: , , , ,

Clanul creşte @ Daniel Bănulescu

Publicat în January 26, 2011 , o comentarii

Daniel Bănulescu e un scriitor cu program, lucru uşor observabil tocmai din felul în care îşi ambalează munca. Înainte de primul capitol al romanului său apărut în 2009 la Cartea Românească găsim următoarea notă:

“Până în acest moment, Clanul de romane <<AM VĂZUT, LUCRÂND, DEGETUL LUI DUMNEZEU>> este format din romanele:

1. Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea

2. …

3. Cel mai bun roman al tuturor timpurilor”

Ce propune Daniel Bănulescu în Fugi din viaţa ta…, volum apărut în serial după o logică Star Wars? În primul rând, o bună strămutare a lui Ilf şi Petrov pe teritoriul Republicii Populare România. Dacă la sfârşitul Viţelului de aur, Ostap Bender este cât pe-aci să ajungă în România, dar nu-i iese, în logica lui Daniel Bănulescu nu numai că reuşeşte, dar şi lasă o amprentă destul de serioasă asupra realităţilor autohtone, astfel că în anii `80 o întreagă armată de personaje… ilf&petroviene iau realismul socialist cu asalt, făcându-l ferfeniţă şi instaurând o nouă ordine artistică, socială şi existenţială.

Dincolo de aceste valenţe evidente de-a lungul cărţii, în capitole cu titluri precum Pe tine te deranjează dinţii din faţă?, Te pup în fund, Conducător Iubit! sau Tentaţia şi formele apetisante ale unei cărţi bune, Daniel Bănulescu duce linia aceasta la un alt nivel dintr-un motiv simplu – nu este supus niciunei forme de cenzură sau autocenzură privitoare la conţinutul ideologic, astfel fiindu-i la îndemână să îşi rotunjească proiectul mult mai liber. Dincolo de comunismul distractiv, cu hilar şi grotesc, caricatural şi profund, poliţist şi detectivistic, Daniel Bănulescu ascunde înţelesuri grave şi greu de digerat din prima, obţinând un joc de-a râsu’-plânsu’ de un echilibru de invidiat. Pentru acest autor nu există nimic absurd în sistemul opresiv al anilor `80. Totul este la vedere (nu neapărat pentru omul de rând al vremilor, dar cu siguranţă pentru cititor), totul este explicabil într-o crudă logică a carnavalescului puterii în această proză nu prea istorică (puţin isterică, de altfel), nu strict realistă, dar cu siguranţă verosimilă în termenii pactului ficţional.

Dacă Raiul găinilor sau Sînt o babă comunistă! de Dan Lungu v-au delectat cu viaţa omului de rând în acea perioadă, Daniel Bănulescu vine şi vă spune cum a stat de fapt treaba, cu sfătoşenia unui povestitor plin de sine, dar atât de fermecător încât face din narcisism o virtute. Da, la fel ca şi poezia, proza acestui autor este un act de vrăjire şi vrăjeală donjuan-istă, bine calculat şi pervers în mecanismele sale, însă cu cele mai bune intenţii finale.

Cititorii Celui mai bun roman al tuturor timpurilor (Cartea Românească, 2008) vor găsi o proză mai bine lucrată decât în precedentul roman, mai compactă şi închegată, însă la fel de subversivă şi cuceritoare. Cine nu a citit, însă, primul apărut, ar face bine să înceapă cu Fugi din viaţa ta…, deoarece, cel puţin deocamdată, acesta este jackpot-ul autorului în ce priveşte proza, este portiţa de intrare într-o lume din ce în ce mai clar conturată. Dacă în Cel mai bun roman… există anumite mici probleme de omogenitate, le veţi trece cu vederea începând cu ultimul membru al clanului.

Bogdan Odăgescu

Bogdan Odăgescu

Mai multe articole de