Moni Stănilă – Poezii

De . Categorii: Antologia Echinox 2010, Dosare, anchete, Literatură, Poezie, Poezie-antologie

Etichete: , , , , ,

Moni Stănilă – Poezii

Publicat în January 30, 2011 , o comentarii

Aceste poezii sunt incluse în Antologia Echinox 2010 – literatură română contemporană.


genealogie subiectivă I

în cimitirul în care ne odihneam după ce rătăcisem drumul

spre zolt îl îngroapă acum pe tata mitru cu toţi cîinii

care nu încetează să mîrîie

baloşeştiul îngropat în praf

şi oameni morocănoşi care spun a murit ‘ţăranu’

a băut prea mult – era om rau / dar să nu spunem asta

/ nu se face

apoi preotul din tomeşti-sat care încearcă să spună

cîteva cuvinte dar nu prea l-a cunoscut

şi vorbeşte de înviere

taică-meu serios – fără să înţeleagă

nici acum de ce am făcut teologia

vin toţi înapoia lui tata mitru fără să se mai certe cu el

animalele din curte simt mirosul

nici un bou

care să lovească din coarne ca acum 27 de ani

iar el se culcă lîngă taica

şi baloşeştiul rămîne casa goală în care tatăl meu

a încercat să înţeleagă de ce se despart părinţii

de ce tac-su nu-l poate suferi

sunt trei luceferi îi spunea taica

dar el continua să privească în praful în care

dispărea

fără să ştie că el a scăpat din grădina cu fraţi

ascunşi lîngă părul bătrîn el a scăpat

a cunoscut-o pe mama

şi azi – cînd scoteau mortul din casă – m-a sunat

la mulţi ani, zice, te sunăm mai pe seară

.

.

genealogie subiectivă II

aici unde stau aşezată să palpez vîntul nordic

florile se ascund în boboci

iar chipul tatălui e o efigie bătută în carne

aici unde tu te ascunzi şi simţi cum îţi cresc caninii

drumurile se afundă în lac

– acolo duc toate drumurile –

păzite de oale în care fierb cocoşii

sapi o groapă în spatele casei

eu

mă furişez noaptea şi spun

legănîndu-mi trupul în braţe

tată cînd mă voi întoarce soarele va sta drept

în mijlocul cerului

mă aplec şi ascult puişorii cum aleargă

în pîntecul bombat al pisicii

aici doar vîntul

departe tata şi fetele lui

alergînd prin ithaca familiei noastre

cînd mă voi întoarce

soarele va sta drept în mijlocul cerului

.

.

aşa cum iubeşti tu nu ştie nimeni să iubească

privirile tale coboară cristic peste pantofii celor din jur

şi asta doar la tine am văzut

mîinile ţi se aşează în poală uşor ca doi fluturi imenşi

pregătiţi să moară

cînd îţi răsfiri barba cu degetele mă aştept

să crească încontinuu şi să

te învăluie

cum iubeşti tu

nu ştie nimeni

toate

femeile goale în foldere ascunse

îmi electrizează venele

cum iubesti tu

cum eu îmi fac bagajele

cum tu te gîndeşti la sinucidere

.

Moni Stănilă

.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de