Dan Coman – Studiu despre căsnicie (proză)

De . Categorii: Antologia Echinox 2010, Dosare, anchete, Literatură, Proză, Proza-antologie

Etichete: , , ,

Dan Coman – Studiu despre căsnicie (proză)

Publicat în April 13, 2011 , o comentarii

(Acest text este inclus în Antologia Echinox 2010 – literatură română contemporană.)

/

Studiu despre căsnicie

/

Teodora îşi luase pijamaua ei preferată, cea galbenă cumpărată acum câţiva ani de la Someşul, fusese cam scumpă dar materialul era într-adevăr foarte bun, părea şi acum nou nouţă, a făcut-o sul şi a îndesat-o în poşeta neagră (doamne, spuse maică-sa când a văzut-o cu ea, doar nu umbli prin oraş cu geamantanul ăsta?), a verificat dacă are telefonul, a mai deschis o dată uşa dormitorului, era în regulă, soţul ei dormea, maică-sa (venise pentru câteva zile la ei, numai bine) era în camera mică, se uita la televizor, să-mi dai un semn dacă e ceva, i-a zis, du-te liniştită, n-are ce să fie, pa, pa.

De când se măritase nu prea mai ieşise la întâlniri de felul ăsta cu fetele, prietenele ei înca din facultate, acum căsătorite şi ele, lucrurile se schimbaseră destul de mult, ea îşi luase concediu doi ani după nuntă, maxim din cât puteai să-ţi iei deşi ştia că Magdalena şi Cătălina au început să lucreze chiar după o săptămână, îşi găsiseră ceva bone, scumpe dar pricepute – ele nu concepeau să-şi stopeze aşa, dintr-odată, viaţa socială de până atunci. Nu le era uşor, dar câştigau mai bine mergând la serviciu – în plus, mai ieşeau în felul acesta din aceleaşi ritualuri zilnice, trezirea, fă mâncare, hrăneşte-l, schimbă-l, plimbă-l , distrează-l.

Cătălina avusese ideea cu petrecerea de noapte, pe soţ l-am trimis câteva zile la mămica lui, râdea mereu la telefon, foarte activă Cătălina asta, şi foarte descurcăreaţă, dintre toate fetele pe care le sunase, doar Magdalena, Teodora şi Valerica fuseseră de acord, celelalte n-aveau cu cine să-şi lase bărbaţii sau se îndepărtaseră destul de mult de vechile obiceiuri, deveniseră mai casnice, îşi schimbaseră total modul de a trăi.

Când a coborat din taxi, Teodora a zărit-o pe Valerica, încă nu sunase la interfon, hai până la magazinul din colţ, să luăm măcar nişte pişcoturi şi ceva alune, Teodora şi-a luat şi un pachet de Kent slim, nu găsise decât mentolat, bun şi ăsta, doar aşa, de moft, oricum nu prea mai fumez, eu nu mai fumez deloc încă înainte de a mă mărita, zise Valerica, se îngrăşase destul de mult şi culoarea aia roşcată în păr nu-i venea deloc.

Magdalena ajunsese deja, Cătălina făcuse ceaiuri, mirosea plăcut a lămîie, au stat toate aşa, în picioare, în bucătărie şi au povestit, era deja zece şi-un sfert când s-au mutat în sufragerie. Cătălina pusese perne de jur împrejurul măsuţei scunde de sticlă, aprinsese lumânări, era extrem de plăcut acolo, la ea, şi nu se mai văzusera de mult la o petrecere în pijamale, uneori se mai întâlneau în parc, când ieşeau la plimbare cu soţii lor, dar nu schimbau mai mult de câteva vorbe, întotdeauna cineva era mai grăbit, ocupat cu altceva – şi oricum, bărbaţii nu prea aveau răbdare să asiste la poveştile lor.

Se schimbaseră toate deodată, acolo, în camera mare, râdeau de se prăpădeau amintindu-şi cum, în vremea studenţiei, făceau asta ca să invoce spiritul viitorilor soţi, atunci se mânjeau cu ruj pe faţă, dansau în jurul lumânării făcând ca indienii, mereu avusese Cătălina idei dintr-astea trăsnite, sânii le tresăltau sub bluzele subţiri , făceau poante pe seama Valericăi, ea-şi adusese o camaşă de noapte înflorată, cu dantelă şi modele, părea o ţărăncuţă din Moldova aşa durdulie şi scundă, cu cămaşa aia transparentă pe ea, nu-şi dăduse jos nici chiloţii, uitase regula de bază a petrecerilor în pijamale, nimic altceva pe ele, nici sutien, nici maiou, nici tampoane, cine era pe roşu era obligat să stea deoparte, nu avea voie să participe la cheful lor.

Cu cine l-ai lăsat? o întrebă Cătălina. E mama la noi, stă câteva zile, s-a potrivit de minune, altfel nu aveam cum să vin. Teodora îşi aprinsese o ţigară şi stătea în poziţia lotus pe pernă, deşi nu ştiu dacă o să se descurce, a mai zis, nu e obişnuită cu el. Ei, lasă că va face ea faţă, zâmbi Magdalena, ce-i aşa de greu, dacă se trezeşte îi dă nişte ceai, îl leagănă puţin şi gata. Nu ştiu zău, al meu se trezeşte şi de câte zece ori pe noapte, de cele mai multe ori trebuie sa-l iau în braţe ca să adoarmă la loc. Rău l-ai învăţat, Teodora, aşa ţi-e foarte greu. Uite, zise Magdalena , eu de când am bona asta nouă, nu mai am nici un fel de probleme, femeia asta l-a învăţat să-şi ţină singur ziarul, i-l dau şi el îl învârte şi-l răsfoieşte până adoarme la loc – deşi sunt puţine nopţi în care se trezeşte de mai mult de două ori, are somnul foarte liniştit. Ce norocoasă eşti, tu, zise Valerica, şi al meu, ca şi soţul Teodorei, se trezeşte toată noaptea şi urlă de scoală toţi vecinii, zici că-l bate cineva, aşa strigă. Şi l-am obişnuit şi cu bere, de câte ori se agită în patul lui ştiu că trebuie să-i dau sticluţa , nu bea decât doua-trei guri, dar e musai să i-o dau, altfel nu mai doarme până dimineaţa.

Fetelor, vrea cineva vin? întrebă Cătălina. Am un vin excelent, l-a primit soţul meu cadou de la frate-său din Franţa, un Bordeaux roşu sec. Pune-mi mie o gură, zise Magdalena, nu mai mult de o gură, ma ameţesc repede de la vin. Şi vreau şi o ţigară de la tine, Teodora, la vin merge un tutun. Mersi, a, mentolate?, perfect! Cum e la şcoală la voi, Cătălina , întrebă Magdalena trăgând cu sete primul fum, n-aveţi probleme cu colectivele de elevi? La noi numărul a scăzut atât de mult încât de anul viitor cad cel puţin trei posturi de învăţătoare, îţi dai seama? Aşa e peste tot, răspunse Cătălina turnând vin în pahar, eu de aia m-am dus la şcoală şi am renunţat la concediu, n-am chef să rămân fără post. Nu rămâneai oricum fără serviciu, zise Teodora, când eşti în concediu de căsătorie n-au voie să te pună pe liber. Dacă dispare catedra ta, sunt obligaţi să-ţi găsească imediat ore altundeva, aşa e legea. Pune-mi totuşi şi mie nişte vin, Cătă, n-am mai băut de mult.

Sună fixul, o auziră pe Cătălina râzând în hol, a adormit deja, zise întorcându-se, soacră-mea are mare grijă de el, cică a mâncat doua porţii de gris înainte de culcare, acasă nu vrea niciodată gris. Ce-ţi sunt şi bărbaţii ăştia, râse din nou, la mama acasă nu mai fac nazuri. Of, al meu mănâncă tare prost, zise Valerica, trebuie să-l fentez mereu ca să îmbuce câte ceva, îi pun mereu pe eurosport ca să-i distrag atenţia şi să-l fac să deschidă gura. Dar tu, fato, îi dai prea multă băutură, de aia nu mănâncă. Tot ţuică îi dai înainte de prânz? întrebă Magdalena stingându-şi ţigara. Da, ţuică de prune, a învăţat să o bea direct din cană, ma distrez foarte tare când îl vad cum cască gura şi încearcă să înghită, îi ţin căniţa şi el îşi tot loveşte dinţişorii de ea , parcă ar vrea s-o mestece, se mai îneacă uneori că nu ştie să se oprească, şi dă şi o grămadă de ţuică pe el. Nu-i bine, tu, păi cum să mănâce dacă bea atât? La al meu nu-i dau decât de două ori pe săptămână – şi numai vin alb, 60 ml, după micul dejun. În schimb bea cafea, îi place foarte mult să o bea cu lapte, să vezi cum nu mai are răbdare şi dă din mâini când mă vede că i-o prepar, râse Magdalena. Deşi nu-mi place că a început să fumeze şi când nu-s atentă se pune în patru labe şi merge aşa până la sertarul cu tutun şi-şi aprinde ţigara, i-am spus de atâtea ori să nu mai facă asta, odată m-am enervat atât de tare că i-am dat două peste fund, uitase chibritul aprins pe covor. Vai de mine, zise Valerica, trebuie să ai grijă, nu-i poţi lăsa pe bărbaţii ăştia să umble aşa cu chibriturile, pot să-ţi aprindă casa într-o zi. Ştiu, dragă, i-am explicat după aceea, acum îmi face semn când vrea să fumeze şi i-o aprind eu.

Teodora amorţise stând aşa pe pernă, mă duc să mai fac un ceai, stai liniştită, Cătă, mă descurc. În bucătărie îşi verifică telefonul, nu sunase nimeni, asta însemna că maică-sa s-a descurcat până atunci. Puse ibricul pe aragaz, avea ceva emoţii, de ce să nu recunoască, nu-l mai lăsase niciodată până atunci singur de când se măritase cu el, soţul ei nu era obişnuit cu altcineva, ce să facă dacă e mereu singură şi nu are cu cine să-l lase? Maică-sa venea rar pe la ea, avea gospodărie mare, soacră-sa lucra de dimineaţa până seara iar în weekend-uri era mereu plecată la conferinţe, ce-i drept era un medic foarte bun. Îşi mai aprinse o ţigară şi deschise fereastra, afară era un aer plăcut, nopţile de vară sunt într-adevăr minunate, de un an, de când s-a măritat, nu mai ieşise să se plimbe noaptea aşa cum făcea de fiecare dată pe vremuri. Le auzea pe fete râzând, în definitiv asta e viaţa, ce să-i faci, trebuie să te sacrifici, îşi spuse, aşa au făcut şi mamele lor la început ca să le poata avea pe ele. Puse şi lămâie şi turnă în fiecare bol ceai proaspăt şi aromat din fructe de pădure. Magdalena îşi făcuse codiţe şi povestea despre un nou magazin apărut în centru, au tot felul de lucruri, zicea, de la haine la creme de ras, sunt cam scumpe, ce-i drept, dar sunt de firmă, eu, zicea, i-am luat soţului meu un aparat gilette foarte mişto, electronic, aveam mare nevoie de el, îl bărbieresc în fiecare zi ca să nu transpire – şi tot la trei zile trebuie să-i rad şi părul de pe piept deşi nu-i prea place, cred că-l pişcă puţin, însă cu aparatul ăsta electronic e mai uşor, rade mult mai fin şi nici nu-l irită aşa tare. I-am luat şi nişte after shave cremă, tot de-acolo, ceva mentolat, îi hidratează foarte bine pielea şi-i desfundă şi nasul în acelaşi timp, cum stă atât de mult timp pe spate are mereu secreţii uscate în năsuc. Al meu, spuse Valerica, nici nu vrea să audă de bărbierit. Urlă numai când mă vede cu aparatul în mână, aşa că am renunţat, i-am lăsat barbă deşi mă zgârie tot timpul cu ea, nu vrea numai în braţe toată ziua bună ziua, de-l las o clipă jos plânge de ţi se rupe inima. Nu-i bine să-i laşi barbă, am citit asta nu mai ştiu unde, cică dacă au barbă, bărbaţii însuraţi nu se mai recunosc pe ei înşişi în oglindă şi asta le cauzeaza stress şi anxietate. O, să vezi, zise Cătălina, al meu cum se vede în oglindă cum începe sa dea din mâini şi din picioare – şi râde cu glas, uite, zise deschizând uşa dulapului, uite cum arată oglinda asta, numai urmele mâinilor lui. Stau şi câte o oră cu el aici, zise, îl ţin în braţe aşa, cu spatele la mine, şi el se distreaza copios. Păi da, ăsta-i semn bun, dacă se recunosc în oglindă înseamnă că au o dezvoltare psihică normală, comentă Teodora uitându-se la ceas.

Ce-o fi făcând soră-mea, se întrebă Valerica uitându-se şi ea spre ceasul de perete, am lăsat-o singură cu amândoi. Bine, tu, dar ea are experienţă, e măritată de atâţia ani, de ce-ţi faci probleme? Păi îmi fac, cum să nu-mi fac, că ăştia doi când se întâlnesc fac prăpăd, se îmbată pulbere deşi soră-mea nu-l prea lasă pe bărbatu-său să bea, dar al meu urlă întruna, nu cred c-a avut ce face. Pe al ei l-a obişnuit să stea singur în fund, pe pat, dar pe al meu trebuie să-l ţină mereu în braţe, sper să-i fi dat doar bere, dacă îi dă ţuică noaptea i se face rău de la ea, a doua zi îl doare capul şi scânceşte neîncetat – şi mi s-a terminat şi aia de prună, nu mai am decât de măr. Nu ştiu, tu, al meu a început să umble în rotomobil şi-l las şi câte două ceasuri acolo, îi pun nişte cărţi mai subţiri ca să le poată mânui, s-a obişnuit cu ele, îi place să le răsfoiască şi eu îmi văd de treabă, fac mâncare, fac curăţenie, zise Magdalena, bona nu face nimic din toate astea deşi îi dau o grămada de bani. Dar în definitiv sunt mulţumită, ea l-a învăţat să umble în premergator. Şi al meu vrea numai în braţe, spuse Teodora, acolo îşi bea cafeaua, acolo fumează, cu o mână îl ţin pe el, cu cealaltă mestec în oală – şi e deja foarte greu, abia-l mai ţin. Şi nu stiu de ce, când îl schimb mereu îşi duce mîna la testicule, oare l-o fi durând ceva? Nu, soro, stai liniştită, râse Cătălina, aşa fac toţi bărbaţii, e un gest normal pentru ei. Eu una îl las să se atingă liniştit, am citit că nu e bine să-l opreşti să facă asta, îl poate traumatiza pe viitor. Chiar, voi ce le daţi pentru erecţie? Eu am tot folosit glicerina borică dar nu prea merge, are erecţii şi de câte patru ori pe zi. Încearcă mai degrabă să-l masezi , eu aşa fac, după câteva masaje dintr-astea nu mai are nici o problemă, zise Magdalena aprinzându-şi o altă ţigară. Of, asta chiar nu e indicat, zise Cătălina, dacă îi faci masaje trece rapid, e drept, dar erecţiile ulterioare vor fi mult mai violente şi mai lungi, nu-i deloc ok să faci asta, să ştii. Uite, eu pur şi simplu îl las aşa, nu-i dau nimic, dupa o vreme îi trece, la început a fost mai greu – ca scâncea şi se foia şi plângea ca un apucat, trebuie însă să fii puternică, să nu te laşi, dacă reuşeşti să te abţii să-i atingi le trece şi uită, e mult mai confortabil asa. Eu una i-am luat şi puţină urină şi i-am dus-o la control, acolo jos, chiar la parterul blocului, unde-i laboratorul ăla particular de analize. Aşa e cel mai sigur, medicul îşi dă o diagramă cu zilele de erecţie intensă şi poţi să te ghidezi mai bine în felul acesta. Al meu, zise Valerica, cum e aproape tot timpul beat, când mă vede vrea imediat sânul în gura, am rană deja la sfârc, ar sta aşa toată ziua cu el între gingii şi l-ar învîrti ca pe un biberon, dar nu mai pot, mă doare şi când iau o bluză pe mine. Dezvaţă-l, dragă, doar ştii, tot ce are un învăţ are şi un dezvăţ, zise Cătălina turnâdu-şi încă un pahar de vin. Vai, dac-aţi şti ce ruşine mi-e, mai ales când vin musafiri pe la noi, continuă Valerica. Stă ce stă liniştit apoi, dacă nu i-l dau, face pur şi simplu crize – şi mi-e ruşine de oaspeţi să-mi scot aşa, sânul de faţă cu ei şi bărbatu-meu urlă ca din gură de şarpe – şi uite că acum, din cauza asta, aproape nimeni nu mai vine pe la noi. Rău l-ai învăţat, ce să-ţi fac acum, zise iar Cătălina. Oricum, nu e uşor cu ei. La început, chiar dupa nuntă, sunt mai liniştiţi, nu ştiu ei de capul lor, apoi, după ce încep să-şi revină, e teroare. Uneori îmi vine să mor de ciudă că m-am măritat, zise ea, deşi ştiam ce urmează. Lasă, lasă, măcar tu mergi la şcoală, te întorci doar după masa, dar eu, zise Teodora, închipuie-ţi, de dimineaţa până noaptea – şi noaptea trezindu-mă şi de câte zece ori, sunt pur şi simplu ruptă de oboseală. În plus, adoarme foarte greu, e mereu agitat şi trebuie să-l leagăn şi să-i cânt până se mai linişteşte – şi-mi rupe spatele, atât e de greu. În seara asta de-abia l-am culcat, a trebuit să-l ţin pe genunchi până s-a terminat meciul ăla din liga campionilor – şi chiar dacă echipa lui favorită a câştigat – tot nu se mai dădea culcat, plângea şi dădea din picioare că mai vrea, i-am cântat de cinci ori imnul Barcelonei până a adormit. Da, asta e într-adevar o problemă, şi soţul meu mereu vrea seara la televizor, spuse Magdalena, degeaba îi explic că-l dor ochii, că nu e bine, de la 7, de când încep ştirile, nu mai pot face nimic, trebuie să stau cu el în faţa ecranului şi când bagă ăştia publicitate plânge mereu, degeaba mut pe alt canal, nu-i convine niciodata nimic.

La două şi ceva a sunat telefonul Teodorei. Se hotărâseră să se uite la un film şi Cătălina alesese My Fair Lady, preferatul lor din studenţie, abia începuse când Teodora îl auzi sunând în bucătărie, fugi şi-şi scoase telefonul din geantă, of, e maică-mea, da, ce s-a întâmplat? Trebuie să plec, a zis, s-a trezit bărbatu-meu şi urlă întruna, maică-mea nu-l poate linişti nicicum. Îmi pare rău, zise Cătălina conducând-o la uşă, lasă că ne mai vedem noi, sigur că da, pa fetelor , pa-pa.

Îl auzi încă de când intră în bloc, ţipa şi părea răguşit de la atîta plîns, Teodora urcă alergînd scările, maică-sa îl ţinea în braţe şi-l legăna, era roşie-roşie la faţă, probabil are tensiunea uriaşă acum, te sperii şi tu atât de rău pentru atâta lucru. Cum să nu mă sperii, de două ore face aşa întruna, n-am vrut să te sun însă n-am mai ştiut ce să fac cu el. Îşi lăsă poşeta pe hol, îşi dădu jos geaca şi îl luă în braţe. Gata, dragule, spuse, gata, sunt aici, am venit la tine, potoleşte-te acum. Soţul ei era transpirat şi avea ochii umflaţi de la atâta plâns, gata, gata, l-a dus în dormitor şi l-a schimbat, gata, gata, sunt aici. Avea o erecţie destul de mare, oh, de asta ai plâns atât, scumpule, zise ea dându-i un maiou nou şi o bluză mai subţire de pijama, gata acum, gata. Se întinse lângă el şi-i dădu cu pipeta trei picături de glicerină borică apoi începu să-i facă masaj. Aşa, dragule, linişteşte-te acum, linişteşte-te, o durea puţin mîna pentru că trebui să facă un masaj prelungit, aşa, scumpule, gata, când soţul ei s-a liniştit şi a adormit s-a cuibărit la pieptul lui şi a închis şi ea ochii.

/

Dan Coman

/

(Sursă foto: bibliotecadepoezie.wordpress.com)

/

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de