Mihail Vakulovski – Tovarăşi de cameră (fragment)

De . Categorii: Doar online, Literatură, Proză

Etichete: , , , , , , ,

Mihail Vakulovski – Tovarăşi de cameră (fragment)

Publicat în April 20, 2011 , o comentarii

Tovarăşi de cameră – Student la Chişinău

(fragmentiuk de rockman

în curs de apariţie la editura Cartea Românească)

/

Într-o noapte m-am trezit de la nişte şoapte asurzitoare. Venise din armată un prieten de-al lui Cristi, că doar nu numai eu aveam prieteni. Erau la fereastră, Cristi şi Relu, care povestea despre iubita lui, iubita lui dinainte de armată, o cunoştinţă comună, că-n sat toată lumea se cunoaşte. Relu povestea cum se iubeau înainte de armată, ce planuri îşi făcuseră şi ce scrisoare a primit. Cică să nu se supere, dar relaţia lor nu poate să continuie, pentru că acum are o singură iubire – Dumnezeu. Că ea crede în Dumnezeu şi-l roagă s-o înţeleagă şi să nu-l sperie asta. Cică credinţa o împiedică şi să nu mă sperii că ea crede în Dumnezeu! Proasta dracului, acum toată lumea s-a întors cu faţa spre Dumnezeu, cum să mă sperie asta, dacă eu toată viaţa am fost credincios? Ce să discuţi cu asemenea specimene? Femeia – o enigmă, nu-i aşa, ia huieiu ce enigmă, blea, la ce au în capul acela vid ele-s o enigmă şi pentru ele, nu doar pentru noi, nu, Cristian? Ce să mai cred? Ce să faci? Ce să-i povesteşti, dacă ea are ochelari de cal pe năsuc? Era aiurea să-i asculţi, dar nu mai puteam adormi, mi-am amintit de discuţia-ceartă cu fizi despre vid şi vacuum, eu ziceam că-s sinonime absolute, iar el învăţa la fizică, era aiurea să le zic că nu mai dorm… Pînă la urmă le-am zis să nu mai stea pe întuneric.

/

„Ferestre”, Naghiev: Nataşa a avut un singur bărbat, pe soţul ei. Înainte de nuntă şi-au promis că-şi vor împărtăşi micile secrete. Nataşa: Mi-am pus-o cu un singur bărbat, cu soţul meu, dar asta nu-mi ajunge, vreau să văd cum e cu alţii, vreau să mi-o trag şi cu alţii, vreau să-mi îmbogăţesc practica sexuală, ca să ne fie mai bine în familie. Dar el nu înţelege. Naghiev: Ciudat, oare cum soţul tău nu înţelege că tu vrei să te fuţi cu alţii. Hai să-l convingem. Să-l invităm în studio pe soţul Nataşei – Volodea.

/

Am făcut un ceai şi Relu ne-a povestit în felul său inconfundabil ce închisoare şi ce aparat care ne suge e statul, ce imbecilitate şi ce dobitocie e armata, ce proaste sînt femeile, ce curvă ieftină e viaţa, dar totul va fi bine, după ce scapi de armată totul depinde de tine şi viaţa merge mai departe. Îşi făcuse „datoria de fecior” la o închisoare – „ne-a fost mai rău decît puşcăriaşilor”, zăcii mai aveau drepturi, noi – nu, ei aveau mai multă libertate decît noi şi ştiau foarte bine asta, padlele. Uitaţi-vă în album, îi am aici pe toţi, şi pe bîdla, pe mraziu ista care m-a făcut fetiţă, şi pe ciurca asta care a încercat să mă taie cu cuţitul de bucătărie, şi pe rusnacul care m-a pus jumătate de an să-i spăl bocancii şi ciorapii, şi pe haholu ista debil care m-a pus să-i fac laba, pe toţi îi am aici. Da’ ea cică „n-ai să mă înţelegi”, „Cred în Dumnezeu, unica iubire”… Crede că-n viaţă-i ca-n biserică. Relu n-a stat mult în sat, a venit la Chişinău, a intrat la facultatea de geografie, care s-a mutat la Tiraspol, nu-i plăceau ruşii, dar îi place prea tare geografia, aşa că s-a dus acolo, unde era unica facultate de geografie din Moldova, apoi, cînd era război şi nu s-a mai putut, s-a întors, împreună cu toţi colegii săi de la universitate, la Chişinău. Universitatea din Tiraspol cu sediul la Chişinău. După absolvire s-a întors în sat, s-a însurat c-o tinerică mai înaltă decît el, căreia-i murise mama, avea casă cu două etaje şi toţi au crezut că Relu d-aia s-a însurat – fiindcă nu va avea soacră şi pentru casă. Dar peste cîteva săptămîni s-a mutat cu tot cu soţie într-o cămăruţă din grădiniţă, că cică socru-său îi bîk, nu poate sta în marasm, sub acelaşi acoperiş cu aşa cimotină.

/

„…În celulă e frig, de fapt ca şi în toate casele şi apartamentele Dumneavoastră. Mi-e foame, şi vouă tot, o ştiu. Vreau libertate, puţin aer curat, şi voi tot asta doriţi. Atunci prin ce ne deosebim noi: eu, cel condamnat la moarte, şi voi care parcă trăiţi, parcă nu? Ori şi voi sînteţi condamnaţi? Eu îmi cunosc călăii. Dar voi?”… Ilie Ilaşcu, dec. 1993, Tiraspol, celula pentru condamnaţii la moarte nr. 13.

/

A venit vremea schimbării. Schimbăm comunismul de atunci pe comunismul de acum, moartea care moarte n-are cu viaţa care n-are viaţă, URSS cu R.Moldova, R.Uzbecă, R. Ucraineană, R.Lituaneană, R.Gruzină, R.Armeană, SUA, NATO, UE. Îl schimbăm pe Lenin („Schimb 100 de intelectuali pe-un electrician”) cu Stalin („Este omul – este problema, nu-i omul – nu-i problema”), pe Stalin cu Gorbaciov („Trăiască perestroika!”), pe Gorbaciov cu Snegur („La muncă, prieteni, la muncă!”) & Ştefan cel Mare („Moldova nu este a noastră…”), pe Puşkin cu Eminescu, pe Maiakovski şi Şolohov cu Vieru şi Păunescu, ne uităm în Piaţa Roşie şi-n Piaţa Victoriei, rămînem saşii. Înlocuim boxerii cu tanga, cravata pionierească cu cravata, schimbăm grafia, literele la maşinile de scris, maşinile de scris cu computerul, computerul cu laptopul, scrisoarea cu e-mailul, cărţile de hîrtie cu cărţile pdf, cinematograful cu filmele de pe CD, CD-urile cu DVD-urile, DVD-urile cu stickurile, stickurile cu hard discurile externe, poşta cu net-ul, ziarele şi revistele – cu revistele web, cvasul cu ceai, ceaiul – cu cafea, cafeaua – cu marijuana, marijuana cu extasy şi cocaina, telefonul – cu celularul, celularul cu iPod-ul, schimbăm accentele, schimbăm steagul, patria, ţara, limba, imnul, uităm să ne schimbăm ciorapii, ba da, îi schimbăm între ei, schimbăm idolii, şefii, tiranii, dictatorii, ne ducem la vot din 4 în 4 ani şi punem botu’. Ne schimbăm dizidenţii pe DJ-ei. Schimbăm muzica, schimbăm timbre, dizidenţii se întorc acasă, intră în partide politice extremiste şi devin ultranaţionalişti, anticomuniştii convinşi din sistemul comunist intră în noile partide comuniste, vedetele porno intră în Parlamentul European, armata SUA intră în Irak, părinţii ne intră în pămînt. Schimbăm Mioriţa cu Oaia Dolly. Schimbăm banii, textul şi imaginile de pe bani, schimbăm aerul, ne schimbăm iubitele, între noi, prietenii, dar şi între noi, bărbaţii, oriunde am fi, le schimbăm pe VIP-uri gonflabile, cu animale, cu alţi bărbaţi, le lăsăm în casă singure cu vibratoarele, facem schimb de mame, de sex, schimbăm dinţii de lapte pe coroane, ne punem coroane pe cap şi pe mormînt, ne schimbăm cu locul, dimineaţa ni se scoală pula fără să vrem, dimineaţa trebuie să te duci la WC şi să te pişi, dimineaţa îţi trimite un link din viitorul inevitabil şi îţi pute gura, dimineaţa trebuie să zici „Bună dimineaţa” şi nu „de ce pula mea m-am trezit aşa devreme” şi trebuie să ţii furculiţa aşa şi lingura aşa şi aşa, nu aşa sau aşa, fiecare face la ce se pricepe cel mai puţin.

/

Mihail Vakulovski

/

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de