Fast Talk cu Mihail Vakulovski

De . Categorii: Doar online, Fast talk, Interviuri, Rubrici

Etichete: , , , ,

Fast Talk cu Mihail Vakulovski

Publicat în May 03, 2011 , o comentarii

(consemnat azi, 3 mai 2011)

/

Bogdan Odăgescu: salutare, esti?

M.VKLVSK: salut

B.O.: ma gandeam sa o copiez pe moni si sa facem la echinox o rubrica on-line de interviuri-discutii pe messenger. te bagi?

M.VKLVSK: sigur

M.VKLVSK: e faină rubrica, nu?

B.O.: din tiuk? normal, ca altfel nu avea epigoni

M.VKLVSK: :D

B.O.: vreau sa te intreb in primul rand despre doua carti ale tale. una care a aparut deja si una care urmeaza sa apara

B.O.: a aparut la tracus arte “portret de grup cu generatia 80. poezia”

B.O.: asta e o dezvoltare a tezei tale de doctorat, nu?

M.VKLVSK: generaţia “optzeci”! aici Mugur mi-a cam tras-o, cu coperta (care e foarte faină, altfel!), că toată lumea se ia după copertă, de fapt titlul corect e aşa: “Portret de grup cu generaţia “optzeci” (Poezia)”. Da, e teza mea de doctorat, susţinută la Universitatea Bucureşti, N. Manolescu – conducător ştiinţific.

B.O.: de cativa ani incoace, la mai fiecare sindrofie literara, oricare ar fi subiectul de pornire, tot la generatia “optzeci” versus generația 2000 se ajunge, fiecare cu felia lui. cand scapam de povestea asta?

B.O.: pardon

B.O.: generatia „doua mii”

M.VKLVSK: dap’, eu am ales tema asta în 1996, cînd am început munca la teză. nu era altă generaţie vie, puternică. de „douămiism” nici nu putea fi vorba (nici acum nu ştiu dacă putem vorbi serios de aşa ceva), se mai scremeau aşa numiţii “90”-işti, dar nu era nimic pe bune, acum se vede că s-a ales praful de “90-ism”, au rămas doar cîteva nume, nu şi o mişcare

M.VKLVSK: deci, nu vom scăpa niciodată de “optzecişti”

M.VKLVSK: e o generaţie care va rămîne

B.O.: asta da, dar opozitia asta e una reala, trebuie scriitorii mai tineri sa dea piept cu optzecismul pentru a se impune?

M.VKLVSK: depinde. există scriitori “90-işti” foarte buni, care nu cred că s-au raportat la “80-işti”, ci au fost chiar în interiorul fenomenului: Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Ştefan Caraman, Răzvan Petrescu îmi vin acum, repede, în minte, dar şi alţii, care, de fapt, ca scriitori fac parte din generaţia “80”, doar că-s mai tineri. cei mai tineri decît ei (numiţi – păgubos – „2000-işti”) se pare că nu mai sînt dependenţi de “optzecism”, majoritatea au fost influenţaţi de scriitori străini, dar şi de altceva decît literatura şi în primul rînd sînt diferiţi pentru că au biografii foarte diferite, trăiesc vremuri diferite, în sisteme sociale care n-au nici o legătură cu epoca trăită de „80-işti”, din care aceşti făceau parte!, iar asta e foarte important pentru… noi, aici şi acum-ul nostru nu are nici o legătură cu cotidianul lor, chiar dacă poate că locuim exact în oraşele unde au locuit şi ei, cu unii poate că sîntem vecini.

B.O.: la colocviul tinerilor scriitori, un cristian a pornit o discutie despre generatii si institutii. are generatia 2000 institutii? putem vorbi despre egophobia, clubliterar, tiuk in acesti termeni, asa cum alte reviste au fost stindarde in trecut?

M.VKLVSK: cred c-a fost o temă provocatoare, la mişto, de aceea am evitat să intru în discuţii, oricum tema iniţială a fost înlocuită imediat de tema… ştii, “80-ismul”. nu ştiu dacă tinerii scriitori trebuie să se bage sub umbrela numită 2000, nu cred că e igienic. oricum, Tiuk! nu este o instituţie 2000-istă

B.O.: s-a notat! spune-mi cate ceva despre romanul care sta sa apara la cartea romaneasca. e gata pentru targul de carte? e primul volum dintr-o trilogie, nu? autofictiune?

M.VKLVSK: trilogia se numeşte “TOVARĂŞI DE CAMERĂ”, iar primul rockman al trilogiei – “Student la Chişinău”, deci “Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău”. e o trilogie ca un pod peste Prut, dar nu de flori off course. acţiunea primului roman (care poate fi citit de sine stătător, fireşte) are loc la Chişinău, cînd personajul homodiegetic e student la Universitatea de Stat, între anii 1989-1994, exact cînd eram şi eu student la filologie, cred că l-am şi cunoscut, destul de bine, pe narator, dar şi pe multe din personajele din jurul lui. colegii lui de cameră formează lumea şi atmosfera poveştii, care cuprinde şi căderea comunismului, şi prăbuşirea URSS, şi mitingul anti-Ceauşescu de la Chişinău, şi marile adunări naţionale, şi podul de flori, acţiuni în care sînt implicate personajele, e o carte la care lucrez de foarte mulţi ani, în 1997, cînd lucram la “Portret de grup…”, aveam deja prima variantă a primei părţi, dar intenţionam s-o dau la editură doar cînd va fi gata trilogia. acum, în mini-concediul de iarnă, mi s-a făcut un dor nebun de scris şi, fiindcă nu aveam mult timp la dispoziţie, mi-am zis să mă uit puţin pe “Tovarăşi…”. faza e că am intrat imediat în atmosfera cărţii, care m-a acaparat aşa, încît n-am mai ieşit din manuscris pînă nu l-am mai refăcut o dată, hotărînd subit că trebuie să vi-l arăt şi vouă. Da, va apărea la editura “Cartea Românească” în cel mai scurt timp, nu ştiu sigur dacă mîine sau la tîrgul de carte – ce depindea de mine s-a făcut, acum depinde doar de echipa Mădălinei Ghiu cînd va intra şi va ieşi în/din tipografie.

M.VKLVSK: Nu e autoficţiune, e rockman, e adevărat că cunosc foarte bine personajele şi din partea a treia, care are loc la Bucureşti, în perioada cînd mi-am scris teza de doctorat, în căminul din Răcădău, de la Ozana.

B.O.: fragmente am vazut pe diferite site-uri, insa sunt curios sa vad cartea cu totul. pana atunci, cam orice alta intrebare care nu acopera ce ai zis mai sus e cam de dragul discutiei

B.O.: spune-mi ce ne pregateste tiuk!-ul de vara

M.VKLVSK: abia am lansat Tiuk! de primăvară şi încă nu am gîndit foarte bine nr. următor. vor fi sigur rubricile permanente, care nu sînt puţine, apoi, ancheta numărului sună aşa: “Ai avut vreo perioadă a foamei în viaţă? Cu ce asociezi foamea?” – vă invit să participaţi activ! În rest – surprize!

B.O.: am citit recent ca din punctul de vedere al cenzurii internetului, rep. moldova sta mult mai lejer decat romania. in basarabia practic nu exista asa ceva. cel mai bine stau, in general, tarile din centrul africii, pe cand tari precum australia si statele unite sunt destul de serios monitorizate. spune asta ceva?

M.VKLVSK: un site rusesc are un mesaj pentru cei care bat la uşa lor: “Fetiţo, eşti pe internet, aici s-ar putea ca cineva să vrea să te fută!” sau aşa ceva. am văzut în Paris un stencil care spune cît de cenzurat e internetul şi mi s-a părut ciudat, pe mine nu mă cenzurează nimeni, chiar dacă din cînd în cînd mă mai virusează cîte unu’:)). Internetul e o lume nouă, o lume imensă, e ceva absolut genial, o lume foarte liberă care e imposibil de controlat. mă cenzurează românii? OK, îmi iau jucăriile şi plec pe-un domeniu rusesc sau franţuzesc sau din Mumba-Iumba, internetul nu are graniţe şi vămi, iar pentru oamenii care vor să fie liberi internetul poate şi trebuie să fie liber. răspunsul la întrebarea ta e DA

B.O.: ma gandeam la faptul ca exista tari care au liste de site-uri indexate. tu poti scrie cat vrei, dar sunt mari sanse ca cineva cu internet provider din australia sa nu te poata citi, iar asta e cel putin pervers

M.VKLVSK: eu ştiam că Tiuk! poate fi citită oricînd de oriunde, dar ce spui tu e, într-adevăr, foarte ciudat, dacă există aşa ceva.

B.O.: de bin laden nu te intreb, sper sa nu ne cada o bomba nucleara in cap pana apuc sa pun discutia pe site. pentru final, lasa-ne o piesa de pe youtube.

M.VKLVSK: acum cîţiva ani s-a desfiinţat una din formaţiile mele preferate din timpul adolescenţei, LENINGRAD, pentru că vocalistul, Shnur, a hotărît să facă o nouă formaţie, de criză, construind, de fapt, un nou Leningrad, doar că mai dur şi format din mai puţini membri, 5, toţi din Leningrad, RUBLY, care cîntă fitness-rock. Acum cîteva zile Lenindrag s-a reînfiinţat, marcînd asta print imprimarea unui nou album, iar piesa pe care o aleg acum e un clip la noul album şi se numeşte “De două ori NU!”:

watch?v=fzc3QV1DA1A

şi – bonus – „valsul” nostru de la nuntă, care a avut loc exact acum vreo doi ani:

watch?v=TfDRSa01t_E

/

/

Bogdan Odăgescu

Mai multe articole de