A10TIFF – Fratele

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , , , , , ,

A10TIFF – Fratele

Publicat în June 12, 2011 , o comentarii

Dintre cele două sute de filme din cadrul festivalului, poate că opţiunea mea spre un film “cu fotbal” poate părea ciudată. Dacă este aşa, atunci astfel de alegeri ciudate aş vrea să fac şi pe viitor. Fratele a fost propria mea festivitate de închidere, cel puţin temporal suprapunându-se cu ceremonia de decernare a premiilor TIFF. Şi, fără să exagerez, am simţit că a fost premiul meu. Nu singurul de la această ediţie, dar cu siguranţă unul dintre cele mai dragi.

Nu este prima dată când mă lovesc de o descriere şi de încercarea de a convinge că, în ciuda unui rezumat banal, o carte sau un film pot ascunde o poveste mai frumoasă decât ne-am putea închipui. Mă frustrează cum nu se poate mai mult abordarea “doi fraţi joacă fotbal pentru echipa din mahala; un descoperitor de talente le oferă o şansă, dar totodată îi pune în faţa unui alegeri dificile etc.etc.” Câtora dintre noi le-ar stârni curiozitatea ceva care sună atât de banal? Poate microbiştilor. Sau nici lor pentru că şi-ar schimba oricând alegerea pentru un meci “de-adevăratelea”. Aflat la primul său lung-metraj, Marcel Rasquin se dovedeşte a fi un regizor deosebit, alegându-şi un subiect nu tocmai la îndemână (fotbalul nefiind un “sport rege” în Venezuela), tratându-l atât de credibil şi, mai ales, necăzând niciodată în vreun partizanat cu moralul, socialul, politicul sau religiosul. Nici măcar scenele de violenţă subită nu par lipite cu scotch sau a urmări doar şocul spectatorului. În special cei doi fraţi (actorii care-i interpretaza pe Daniel “Gato” şi Julio aflându-se la primul lor film) emană o carnalitate şi o sinceritate totală. Fratele este o realizare aproape impecabilă: ritmul susţinut şi editarea nu fragmentează povestea, iar cinematografia nu ar fi putut fi mai adecvată.

Fratele, altfel: Despre furtul unor ghete de fotbal şi nefericita cauzalitate soldată cu moartea unui personaj şi ceea ce urmează acesteia. Iar în loc de moto replica înfiorător de puternică prin lipsa pe care o evocă: “Deja începe să dispară mirosul de tort.”

 

Mirela Dimitriu

 

Mirela Dimitriu

Mai multe articole de