A10TIFF – Potopul

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , , , , , ,

A10TIFF – Potopul

Publicat în June 12, 2011 , o comentarii

Am avut trei filme preferate pentru competiţia de la TIFF. Niciunul nu a câştigat. Măcar Oxigen a primit Premiul Publicului: bine-meritat, dar total neaşteptat luând în considerare reacţiile sălii la diverse proiecţii (trebuie să mă repet: se pare că nu înţeleg umorul la romani, oricât aş încerca) sau votul publicului în general. Şi Vulcanul, un alt favorit (pe care îl şi speram câştigător), a luat un premiu, cel pentru regie, dar împărţit cu românescul Principii de viaţă. Ultimul participant văzut şi plăcut a fost Potopul, film premiat atât în ţara sa (Israel), cât şi la Berlinale. Nu şi la noi. Poate pentru că noi apreciem ceea ce altora le scapă.

Dacă s-ar scrie despre Potopul în vreun manual, probabil am citi ceva despre “bildungshistorie”, fiind povestea unei maturizări şi a ceea ce duce la accelerarea acestei transformări. În prag de Bar Mitzvah, Yoni (interpretat de Yoav Rotman, aflat la primul său rol şi absolut minunat în naturaleţea sa) se confruntă cu mai multe probleme: pe lângă faptul că este luat în râs şi uneori bătut de colegii săi de la şcoală, poreclit Heliu din cauza constituţiei sale firave şi a vocii încă neschimbate, trebuie să facă faţă unei noi situaţii: fratele său, Tomer, bolnav de autism, este trimis înapoi acasă din cauza dificultăţilor financiare de la centrul la care fusese dus. Mama copiilor nu este nici ea stabilă din punct de vedere emoţional, întreţine şi o aventură, tatăl este mai mult drogat decât treaz, iar responsabilitatea unui copil cu probleme pare să îi depăşească pe amândoi. Contrastul dintre Yoni (cu dorinţa sa de a deveni adult) şi Tomer (fratele mai mare, dar care stăruie în copilărie) duce cu brio greutatea filmului. Singura secvenţă mai puţin credibilă este chiar cea de final, sfârşitul deschis, dar cumva prea optimist imaginat după ceremonia ce atestă maturizarea la evrei.

La întrebările de după proiecţie, regizorul Guy Nattiv, aflat la al doilea său lung-metraj, mărturisea că Potopul reprezintă în bună măsură propria sa copilărie, personajul Yoni înfruntând probleme asemănătoare şi având de recitat chiar acelaşi pasaj din Tora pentru Bar Mitzvah.

 

Mirela Dimitriu

 

Mirela Dimitriu

Mai multe articole de