A10TIFF – Şcoala noastră

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , , , , , ,

A10TIFF – Şcoala noastră

Publicat în June 06, 2011 , o comentarii

Ţin să mărturisesc că nu am cine ştie ce aplecare înspre problemele sociale, sau cel puţin nu înspre cele de ordin general, decizia mea de a merge la Şcoala noastră ţinând mai mult de intuiţie, de impresia lăsată de trailer (http://www.youtube.com/watch?v=RiujVekWkuQ) şi, cel mai mult, de curiozitatea şi dorinţa de a vedea totuşi şi ceva mai departe de orizontul meu restrâns. Nu sunt sigură câte prejudecăţi aveam în geanta purtată pe umăr în momentul în care am intrat în sală, dar în schimb nu am nicio îndoială faţă de câte dintre ele mi-au fost nu doar spulberate, ci înlocuite cu un sentiment pe care nu aş fi crezut să mi-l pot descoperi.

Şcoala noastră este un documentar realizat de Mona Nicoară şi Miruna Coca-Cozma pe parcursul a mai mult de patru ani în localitatea Târgu Lăpuş, urmărind vieţile copiilor din comunitatea rromă aflată la periferia oraşului. Ideea porneşte odată cu încercarea legislaţiei europene de a desfiinţa segregarea acestor copii – în ciuda reticenţei românilor şi a deficienţelor existente la nivel adminstrativ în sistemul educaţional. Documentarul este o mărturie nu doar a eşecului acestui program, ci mai ales a eşecului la nivel de mentalitate a oricărei încercări în acest sens. Copiii rromi nu sunt doar izolaţi de cei români dar, datorită incompetenţei directoratului şcolii, ajung trimişi la o şcoală pentru persoanele cu nevoi speciale. Fondurile pentru desegregare se pierd, tipic, într-un proiect neviabil.

Fiind o proiecţie-eveniment din cadrul TIFF-ului, atât o parte din echipa realizatoare a filmului, cât şi copiii deveniţi protagonişti şi părinţii acestora au fost invitaţi la prezentarea documentarului, la sfârşit fiecare spunând câteva cuvinte în aplauzele publicului. Mi-aş fi dorit să am curajul să fiu una dintre persoanele din sală care şi-au exprimat opinia, spunând un singur lucru: Îmi cer iertare în numele tuturor românilor pentru ceea ce – conştient sau inconştient – facem. Mă bate gândul să merg şi sâmbăta viitoare, când filmul va rula din nou la cinema Victoria.

Mirela Dimitriu

 


Mirela Dimitriu

Mai multe articole de