Ana Dragu – Poezii

De . Categorii: Alte dosare, Antologia Echinox 2010, Literatură, Poezie, Poezie-antologie

Etichete: , , ,

Ana Dragu – Poezii

Publicat în June 25, 2011 , o comentarii

/

(Aceste poezii sunt incluse în Antologia Echinox 2010 – literatură română contemporană.)

/

/

lumină simplă

/

să nu se supere familia ta

dar familia mea e mai bună

familia mea e la fel de frumoasă ca şi familia popescu

şi mai adevărată decât arta

/

căci ochii mamei mele nu mă bagă în pământ

pentru că ea nu mai poate de bine.

/

atunci când eu jignesc birocraţia şi înjur sociocraţia cu gândul la tine

mama mea spune:

/

dormi acum

până când inima ta nu învineţeşte totul în jur

/

şi-i tremură fusta.

/

să nu se supere familia ta

când după o săptămână de dragoste

tu minţi la raport

iar eu le zâmbesc şi le cânt:

/

despre uitare

despre uitare

/

da, mama voastră a uitat

şi a plutit într-una

ţinând în dreapta soarele

în stânga luna

/

dar ştiţi. voi ştiţi că nimeni nu-i frumos ca voi

/

să nu se supere nimeni

să nu se supere nimeni

pentru că dragostea vine de unde vine

şi-ajunge doar la unu

sau la doi pe care nu-i mai poate deosebi.

/

nimic din ce e făcut să reziste nu se poate prăbuşi

se surpă doar structurile care conţin erori de proiectare

iar dragostea mea

e o cobră regală

nemuritoare şi esenţială

/

perfectă în forţa şi rezistenţa ei.

/

/

aprinde-ţi o ţigară

/

îţi aminteşti muntele alb

zăpada neatinsă

ştergând marginea soarelui

cărarea unde înainte de noi n-a fost cărare

şi câinele negru fericit

devenit al nostru

/

mâinile tale odihnindu-se încrucişate

printre sârmele gardului

prin lemnul crăpat

/

cum îl strigam cuţu-cuţu

îi scânteia botul de bucurie

de-atâta zăpadă

şi-apoi cum ajuns foarte aproape

îl speriam împrăştiind zăpada cu bocancul

lovind brusc aerul

/

cum vocea mea îi dezgheţa privirea

chemându-l iar aproape

/

aproape să-mi atingă genunchii

şi-atunci îl goneam brusc

strigând cu sălbăticie

aruncându-mi tot trupul înspre el

/

„lasă-l, îl terorizezi! ai înnebunit? ce ai? în viaţa mea n-am văzut un câine mai speriat”

/

acum întoarce-te

şi uită-te la mine

/

/

mână în mână.

viaţa ta

/

face trei paşi în spate şi te priveşte cu răceală.

/

până aici am ajuns cu privirea

/

de-aici obosim împreună.

/

iarba

/

e uscată şi moale pielea

/

pe oase

/

bocancii de fier

indestructibili.

/

/

pierzând cam mult din ce ar trebui găsit

/

aici se-întâmplă

numai un perete

/

pe el un păianjen

se-ntoarce singur

acasă

/

cu nesfârşită tandreţe,

îşi sfâşie pânza

/

să ştii,

/

există dragoste pe lume

ascunsă într-o portocală

şi eu nu o găsesc

/

există

/

ghemuită ca o maimuţă bătrână şi tristă

în lingura din care a mâncat

/

/

game never over

/

ce poţi să-i spui unui bărbat care a plecat când

l-ai lovit cu pumnii să rămână

şi nu s-a întors când ai strigat

să se întoarcă:

/

sunt cuminte, ştii

dorm. mâine am să-mi spăl pentru prima oară părul

am să reuşesc să mănânc.

/

despărţirile îmi fac bine

au efectul tratamentului cu electroşocuri

 

//

Ana Dragu

/

(foto: targuldepoezie.fdl.ro)

/

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de