[newlit] Ana Donțu – Poezii

De . Categorii: Literatură, Newlit, Poezie, Rubrici

Etichete: , , , ,

[newlit] Ana Donțu – Poezii

Publicat în August 19, 2011 , o comentarii

.

1

zilele au venit calde şi umede

pielea lipită de perete

mâinile apăsate pe tâmple

aerul învârtind lucrurile din jur

ameţeala asta din nervi

când unghiile lovesc lemnul mesei

 

ar trebui să fie simplu

nici un echivoc nici un ricoşeu

totuşi în faţa mea eşti tu

iar în faţa ta un pahar cu apă

nimic la locul lui nimic la adăpost

de zilele astea calde şi umede care sufocă

vârtejul se epuizează praful

se aşează peste lucruri cu zgomot

când moartea e o molie cuibărită într-o vertebră

şi urcă încetişor pe coloană

ca mercurul în termometru

 

 

2

tom&jerry erau mai cool decât mama&tata

când pentru ei totul era un nu se poate continuu

tom&jerry ne arătau că totul e posibil

să cazi de la înalţimi mari să te ridici şi să fugi mai departe

să te paraşutezi cu umbrela de pe casă

să-ţi găureşti stomacul şi să te faci stropitoare pentru flori

şi-apoi ei ne învăţau despre lume mai mult decât mama&tata

care nu ne-au spus că poţi să devii plat ca o foaie

dacă trece peste tine un automobil

după aceea îţi pompează cineva aer prin degetul de la picior

şi redevii o figurină de carne

carla kitty eu şi păpuşa charlie

am încercat cu trenul

kitty a rămas pe şine iar noi priveam din spatele unor tufe ţepoase

 

tom&jerry erau prea cool pentru noi

 

 

3

nimeni nu-ţi zice că eşti în rahat când eşti în rahat

nimeni nu te dă cu capul de perete nu te ia de plete

nu-ţi dă palme nu te înjură

de aia ne spargem noi ţestele şi  ne înjurăm şi ne smulgem părul

de aia ne urâm mai mult decât alţii

că cine altcineva să-ţi bage capul în chiuveta cu apă rece

şi să-ţi zbiere că nimic nu va fi bine că va fi din ce în ce mai rău

 

4

ploaia face să geamă acoperişurile

sub care ne-am ghemuit ca nişte iepuri

fiecare lângă peretele lui

fiecare cu spaima lui

şi neputinţa

ca o supă vărsată pe jos

în miezul fiecărui lucru e o nedumerire

aşa cum în miezul fiecărui strop de ploaie e un fir de praf

cineva să vină

să-şi lipească buzele de urechea mea

şi când va vorbi să aud căldura cum se face cercuri cercuri

 

5

cine să-mi spună cum e pământul când îl arunci în groapă

cum se aud bulgării pe capac

dacă seamănă cu ploaia pe acoperişuri

cum e ciobul de sticlă după ce îl strângi în pumn

cum e să fii un fir de aţă şi să atârni de paltonul cuiva

sau o jucărie de sub pat şi să te acoperi de praf

 

cum mi se opreşte suspendată mâna

şi aerul împietreşte în plămâni când

întredeschizi buzele să spui ceva

 

6

şi eu am văzut draperiile devenite spre seară

nişte braţe atârnând pe lângă corp

cum răul intră prin vizorul uşii

când nimic nu e de partea cealaltă

(totul se petrece în colţurile încăperilor

pe sub mese

în spaţiile dintre dulap şi perete

dintre pat şi podea

dintre carne şi cuţit)

cum aerul se îngroaşă

şi nu ajunge la plămâni

iar cuvintele care eliberează sunt o baie

din care ieşi întotdeauna mai murdar

decât ai intrat

 

 

7

să ştii că nimic din ce ţi s-a spus nu e adevărat

nu există lucruri care să fi rezistat incendiilor

decât din întâmplare

nu există apropiere

cum e căldura frunţii pe geam

niciodată corpul n-o să mângâie mâna

există numai guri arse de soare

şi un trup din care se iese cu ochii închişi

 

Ana Donțu

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de