[newlit] Anatol Grosu – Poezii

De . Categorii: Literatură, Newlit, Poezie, Rubrici

Etichete: , , ,

[newlit] Anatol Grosu – Poezii

Publicat în August 31, 2011 , o comentarii

/

pumnul

 

nenica avea o tâmplărie în spatele casei el m-a învăţat să bat mătănii

spălatul pe faţă de dimineaţă şi să mă rog înainte de masă se supăra când mâncam

vreo vişină din spatele casei ştiind de slăbiciunea asta a mea

dacă nu spuneam rugăciunea înainte de toate

cu nenica a fost greu

trebuia de măturat ograda de făcut ordine în gânduri trebuia să crezi să crezi

să crezi într-o poveste în Dumnezeu

dumnezeul lui nenica era tot un nenica

tot îi interzicea să mănânce vişine din dosul casei înainte de a-şi spune rugăciunea

nenica lui era mai rău al meu era mai bun nenica lui îi interzicea să mănânce carne

brânza îi interzicea să bea vin nenica lui tiran în care şi eu trebuia să cred

şi credeam pentru că era fioros şi pedepsea crunt

l-a pedepsit şi pe vecinul nea’ luca care tot tâmplar era l-a pedepsit cu moartea

se usca văzând cu ochii n-am plâns eu nu eram aşa de rău ca el

eram mic şi credeam!

nu voi putea fi pedepsit niciodata aşa de crunt eu nici furnicile nu le călcam

mergeam atent şi întârziam peste tot că furnicile şi gângăniile vroiau şi ele să trăiască chiar dacă

întârziam undeva chiar dacă trebuia să fug nu călcam pământul

zburam că era o iubire mare

pentru nenica lui nenica înotam deasupra pământului înotam în eter

căluţul nici el nu era rău dar şi el era pedepsit cu bici şi cu muşte pe care

coada lui nu le iubea deloc toţi eram vinovaţi

toţi ceva am făcut aşa îmi spunea nenica

nenica avea şi el soţie şi nouă copii

marele tâmplar îşi trăieşte viaţa prin alţi tâmplari mai mici de parcă i-ar fi scăpat

proorocirile lui Isaia&David&co printre degete nimic nu e de salvat

nimeni nu e de pierdut

toate oiţele îs într-o stână ermetică dacă şi poate ajunge la ele un lup e numai ciobănaşul

ciobănaş carnivor cu glugă pe cap cu flaut în pumn cu unghii curate şi faţa de lapte

ciobănaş cu geakă din blană de miel cu glugă pe spate cu chitară în mâini cu unghii sparte şi faţa cacao cu lapte

ciobănaşul lup care îşi lasă stâna de dragul mieluşelului rătăcit să-l scape de lup să-l scape cu viaţă să-l scape de viaţă

ciobănaş cu lapţi pentru toate bisericile pentru toţi credincioşii pentru toţi sărmăneii cu duhul pentru toţi copilaşii pentru toate curvele vameşii şi mardeiaşii din icrele mele cresc credinţe

peştişorul tolişor peştişor de aur peştişor de aur

categoric brânza de oi este cea mai bună sărăţică

aşa cum ştia să o facă badea gheorghe nu ştie

nimeni îl iubesc pe badea gheorghe mai mult decât pe oricare dintre fraţii lui tăticu poate că e

bătăuşul satului că e sărac şi vertical că poartă în el un dumnezeu mic cât pumnişorul lui

pumnul fatal cu care îi ciomăgeşte pe vecinii lui gălăgioşi dar badea gheorghe e bun

pumnul însă nu pentru că e viu şi la fel de mare cât dumnezeul lui

 

 

focul

 

de paşti eram de două ori mai mic

ceara lumânării ce-o ţineam în mână mă ciupea

de degete nenica mi-a spus să păstrez focul cât pot de mult

cineva a deschis uşa

vântul a alungat focul

un fum albăstriu se grăbea să se lipească de cupolă

 

 

sâmbăta

 

când mă uit în ochii tăi

mă simt trecut prin răzătoare

ca o sfeclă roşie când vrei să faci o supă

ca morcovul înainte de-al prăji în tigaie cu mirosul de ceapă în

toată bucătăria cum obişnuia să facă mama

şi când plângând fugeam de-acolo

de teamă că acuş-acuş îmi mai găseşte ceva de lucru

şi va trebui şi varza s-o trec prin răzătoare

dar supa-i fără varză fără carne că bani de carne nu-s

şi-i vineri

iar sâmbăta e joacă

şi mama nu e mama iar tata nu e tata

pe mine alţii m-au crescut

pe cine însă nu

în copilarie mă chema harry potter

ochelari aveam nu chiar aşa rotuzi şi lentile mai subţiri

la fel de reţinut cu buzele uscate cu nervii strânşi ca-n legătura de pătrunjel

când mama îmi spunea să merg să-mi iau o îngheţată şi dacă tot mă duc

un tide un kg de cartofi o legătură de mărar de pătrunjel şi sfeclă

unde te-ai dus fiţuica eşti tot tat-to

mămica n-am să uit

de îngheţată

la rând stăteam o oră

că tata nu e tata iar mama nu e mama

 

 

bruce lee

 

când eram mic fugăream toate umbrele din cartier

eram bruce lee toţi copacii se temeau de mine

ştir şi lobodă zburau frânte la pământ pe oriunde aş fi trecut

în drum spre şcoală care era la 5 min de casă

toţi duşmanii se rugau să fie cruţaţi toate profele şi profii

erau bătuţi pentru doii pe care-i primeam de regulă la purtare

eleonora vasilievna şi proful de educaţie fizică care mă porecleau

cazacul pentru că am sărit la bătaie la ultimul

că mă punea

pe mine

pe bruce lee

să sar ca prostul când c-un picior când cu-altul

pe bordură stupid exerciţiu

eu salvam ţara

oamenii

eu eram desant şi aveam un pluton

cu universal soldier cobra batman terminatorul ninja superman

noi am câştigat războiul din transnistria

eram cândva bruce lee

nici o umbră nu trecea prin cartier fără ştirea mea

nici o umbră nu îndrăznea să se revolte

eram dictatorul bun eram lenin

cel din centrul capitalei aveam şi eu statuie deja pe la cinci ani

dar nimeni nu ştia nimeni nu trebuia să ştie

eram singur ca brando din apocalypse now

acum am ieşit la pensie nu mai vreau să salvez patria

bruce a murit şi sunt de două ori mai singur

acum dacă aş redeveni copil aş fi cred vreun magnat de pe wallstreet

aş fi mai practic

 

 

pe deal

 

am fost cu caprele pe deal ele se jucau de-a mijatca cu mine

eu trebuia să le găsesc prin mărăcinişuri una din ele molfăia iarbă şi zâmbea

începu să plouă caprele se ţineau de burtă tăvălindu-se de râs

ţapul s-a apropiat pe picioarele din spate şi mi-a spus mângâindu-şi barba cu copita

fie sunt un ţap care visează un om fie om care visează că e ţap

am tresărit

 

 

Anatol Grosu

 

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de