Senzaţia de real @ Poker, Bogdan Coşa

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online

Etichete: , , , ,

Senzaţia de real @ Poker, Bogdan Coşa

Publicat în February 25, 2012 , o comentarii

Bogdan Coșa – Poker, roman – debut, Cartea Românească, 2011.

 

Cu prestigiul premiului pentru debut al editurii Cartea românească din 2010 și atracția titlului de bestseller la Bookfest 2011, romanul Poker al brașoveanului Bogdan Coșa și-a câștigat statutul de carte cult, ilustrat cât se poate de convingător în spațiul internautic, dar și în mediul literar clasic. Recenziile romanului și „commenturile” sunt ori entuziast laudative, ori violent contestatare, iar discuțiile au contaminat nedescriminatoriu atât forumurile literare, cât și cele specializate pe gambling. Iată cum Poker a devenit un câștigător de cursă scurtă.

Din declarațiile autorului, scrierea lui Poker a durat nu mai mult de “13 nopți albe”, iar romanului nu i-a trebuit mai mult timp nici pentru a lua ochii publicului câștigându-și, fără probleme, eticheta de carte de consum. Privit cumulativ, romanul vine să diversifice piața de carte prin apropierea inedită între literatură și domeniul obscur, neexploatat încă de scriitorii români, cel al jocurilor de noroc. Debutantul Bogdan Coșa își profilează, poate, portretul de inițiator al unei falii literare noi, necesare în corpusul prozei “de seară”, cum i se spune, al cărții care-ți vorbește despre și în actualitate, al cărții care prinde.

Cunoscătorii vor găsi în Poker largi secvențe dedicate jocului, explicații strategice și terminologice, fără ca asta să îl facă inaccesibil cititorilor care nu practică jocuri de noroc. Miza romanului este mai degrabă aceea de a expune viața unei clase, probabil destul de largi, a jucătorilor tineri care găsesc în joc nu numai o pasiune, ci și un mijloc de trai. Sub pretextul unui subiect-thriller și anume căutarea unui presupus fugar (prieten de-al protagonistului, care dispare cu banii fratelui său) ni se reprezintă traiul unui gambler brașovean, student la litere, împărțit între job, adică jocul de noroc, cărți (de citit), amor și perspective asupra vieții în trecut și în viitor. Mobilele acțiunii vor aduce în discuție și personaje mai „sărate” ca un mafiot sârb, persecutor, sau junkiști bucureșteni. După mărturisirea autorului însuşi, romanul e o autoficțiune, așadar se poate conta fără riscuri pe autenticitatea realității sociale a gamblerilor de profesie. De altfel, pentru cititorii care o trăiesc, această carte este, cred, un potențial roman de generație sau, mai nuanțat spus, „de clasă”.

Experiența de lectură este insolită. Înainte de a fi o poveste despre poker, prieteni și dragoste, textul acestui roman este un tablou animat, cu o coloană sonoră puternică, un text care nu povestește, ci descrie mișcările lucrurilor ce intră în câmpul conștiinței naratorului. Și acest efect de cinema nu este întreținut numai prin exploatarea vizualului în sine și al descrierii în detaliu (Mănânc și citesc ziarul de ieri. Nu, bag lingura în gură, înghit și citesc ziarul de ieri .- p. 9), ci, mai subtil, prin inducerea senzației de concret, obținută stilistic. În aceeași măsură au concretețe realitatea, visele și fanteziile protagonistului: Muștele se lovesc de creștetul capului, atât cât a rămas neacoperit. O fi plină camera. Începe să mă mănânce pielea. Mi se face silă, am impresia că am dormit pe muște, că le-am strivit sub mine așa cum am strivit una sub tasta laptopului. Auzeam cum scârțâie la început și mi s-a ridicat părul pe mâini (p. 6). Concretețea aceasta seacă te obligă la autocenzură, adică la o lectură ce se reduce la imaginea dată de text, la ideile personajului impregnate într-un paragraf anume. Cu alte cuvinte, textul romanului Poker manipulează cititorul și nu invers. Cititorul asistă la evenimentele oferite de cadrul textului punct în care are o senzație acută de real, fapt ce îl lasă cu un spațiu minim de detașare critică.

Lectura este una alertă, pe alocuri galopantă din cauza oratoriei și a dialogurilor lungi, realiste (temperate însă prin puseuri monologare sentimentale sau contemplativ-existențiale), aceasta va deschide apetitul cititorului și-l va pune în așteptarea următoarelor două volume anunțate de autor, care vor integra Poker într-o trilogie de debut.

Maria Pozsar

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de