Din dragoste cu cele mai bune intenții @ TIFF 2012

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , , , ,

Din dragoste cu cele mai bune intenții @ TIFF 2012

Publicat în June 08, 2012 , o comentarii

 

Din dragoste cu cele mai bune intenții, 2012, Adrian Sitaru

 

Da, da unul dintre filmele alea românești în care nu știi ce vreau unul să zică este, de fapt, un film românesc foarte reușit care continuă povestea apropierii și a punctului de vedere individual din Pescuit sportiv, filmul de debut al regizorului Adrian Sitaru. Chiar și cameramanul este același, lucru mărturisit de producătoarea filmului, Ada Solomon, prezentă la sesiunea Q&A de după proiecția filmului.

Alex, actorul principal, jucat impecabil de Bogdan Dumitrache trece printr-un moment dificil care îi modifică coordonatele vieții de zi cu zi, atunci când mama acestuia suferă un accident vascular. Urmează luarea trenului spre acasă și grija permanentă pe care tânărul o demonstrează, alături de paranoia care se instalează atunci când răspunsurile și deciziile sunt permanent influențate de oameni din afară și de lucrul cel mai bun posibil care ar putea să îl facă. De aici insomniile și vizitele târzii la spital.

Ca realizare, filmul se detașează clar de zona amatorismului, sunetul este ireproșabil, scenele filmate la o terasă sau în camera de spital sunt foarte atent realizate, umorul și zona firescului sau a imixtiunii persoanelor binevoitoare provoacă de fiecare dată reacția dorită de regizor.         Actorii sunt, de asemenea, impecabili: Marian Rîlea în rolul tatăului supus, pus pe glume minore, doctorul Crișan (jucat de Adrian Titieni) și forma sa de infatuare sau rolurile celorlalte femei din salon care invadează spațiul intim al familiei ingrijorate coagulează un univers coerent, în care fiecare replică se mulează perfect. Nu există replici forțate, nici reacții care să nu se potrivească, scenariul este, într-adevăr scris și rescris, cu minuțiozitate, așa cum a spus și Ada Solomon la sesiunea Q&A.

Filmul trebuie urmărit și descoperit, din nou, individual, punctul de vedere forțează asumarea aceasta personală. Ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă oricum, chiar dacă finalul filmului este rezolvat parțial, rămâne o ultima replică a lui Alex care plutește în sala de cinematograf : „nu, acum, dar într-o zi tot o să se întâmple” (citez aproximativ). Urmăriți, vă sugerez, și cadrul final, încercați să descoperiți punctul de vedere, acesta pare că se modifică puțin. Cine știe, poate și asta înseamnă ceva.

 

Lavinia Rogojină

 

Lavinia Rogojină

Mai multe articole de