Alfa și Nomega – interviu

De . Categorii: Doar online, Interviuri

Etichete: , , ,

Alfa și Nomega – interviu

Publicat în November 05, 2012 , o comentarii

Trupa Nomega face o muzică dificil de clasat. Un prieten de-al lor, sârb, le spunea, cu dublu accent, dat de etnie pe de o parte și de alcool pe de alta, că ei cântă Post-DepressivePsychedelicBlack-Metal. Ei au zis că e bine și așa, important e să cânte. Mamutul, reprezentat aici de Mircea Laslo, a stat de vorbă cu George Stoica, unul din cei doi chitariști ai formației, despre tot soiul de verzi și uscate, oameni și neoameni și peripeții de pe drum.

Mircea Laslo: Cum v-a venit ideea de nume? E tare, pregnant, plin de trimiteri.

George Stoica: Basistul (Răzvan Lazea-Postelnicu) și tobarul (SebasBaltean) au văzut un atelier de reparații biciclete, în Serbia, căruia-i zicea Nomega. Le-a plăcut, așa a rămas.

ML: Ați fost în Serbia? Spune-mi o poveste de pe drum.

GS: Serbia e mega-faină, așa oameni faini… Avem doi oameni care ne-au organizat concertul acolo și unul din ei a venit la un concert, s-a așezat în genunchi și și-a băgat capul în toba mare ca să asculte. Sârbii nu știu ei exact ce o să se cânte, dar merg la concert și intră pe film, intră în atmosferă. La Timișoara toată lumea crede că știe ce și cum și stau cu mâinile în sân și dau încet din cap… La Cluj mi-a plăcut că se dădea din plete și asta îți dă energie, te umple. Aradul e moartea sufletului. Oricum, noi vom face un „bootleg”, vom scoate o înregistrare live foarte bună a unui concert sonorizat foarte bine, la Padina, în Serbia.

ML: Cum ați început?

GS: Inițial eram numai bass și tobe, după care a venit Darius la chitară – el face mai mult noise, partea atmosferică, apoi am venit eu și am început să fim mai focusați, să lucrăm cu riffuri, iar acum am chemat un prieten la „computere” – sample-uri, clape MIDI și așa mai departe.

ML: Cum vă promovați?

GS: Răzvan, care le are cu calculatoarele, ne-a făcut website. În ziua de azi, dacă nu te promovezi e vina ta, acum ai toate posibilitățile. Suntem peste tot, de la Bandcamp la Facebook, dar cred că e mai important decât orice să cântăm live.

ML: Ați vrea să faceți asta ca profesie?

GS: Ar fi foarte fain să ne găsim o casă de discuri, fiindcă ei îți dau un avans de regulă, din care poți să-ți iei scule calumea. Noi am făcut efortul financiar să înregistrăm Deimos (albumul-demo al trupei Nomega, n. r.), dar dacă am prinde contract ar fi foarte fain. Nu ne-ar costa foarte mult timpul de studio, la Nomega nu merge cu înregistrarea fiecărui instrument în parte, i-am „da blană” împreună, live.

Acum lucrăm la câteva piese noi și am vrea să pornim un proiect de finanțare crowdsourcing, stil Kickstarter sau Rockethub. Avem ce să arătăm lumii și putem oferi lucruri donatorilor – pachete de CD-uri și vinil-uri, de pildă – ca să-și dorească să ne finanțeze. Așa ne-am putea plăti timpul de studio – nu-i nevoie de foarte mult.

ML: Lucrați deja la piese noi? Cum compuneți?

GS: Da, am început  acum vreo două, trei săptămâni. Răzvi și cu mine venim cel mai mult cu ideile pentru materialele noi, acasă la el, după care mergem la sală și le încercăm toți împreună. Vrem evoluție – albumul Deimos a fost foarte omogen ca tempo, stil… vrem foarte mult să ne diversificăm.

Ne întâlnim la sală, unde murim de frig/cald, după cum e vremea, după care vine o perioadă de jam, căutare de riff-uri, după care facem o selecție și dezbatem democratic ce rămâne și ce nu. În general, principiul Nomega este unul improvizat, hotărâm spontan.

Am înregistrat în studio-ul celor de la DORDEDUH – Consonance Studios. Am mers acolo într-o duminică și am înregistrat tot live, toți deodată, într-o singură zi.

ML: Cât de des repetați?

GS: O dată, de două ori pe săptămână… nu prea are rost să repetăm de multe ori, fiind o muzică atât de spontană.

ML: E bine că vreți să vă diversificați sound-ul, dar până una alta, Deimos e un album foarte fain, prezentat cu mare clasă. Adică, nu vezi în fiecare zi CD-uri în sacoșe textile cu imprimeu. Cum ați ajuns la prezentarea asta?

GS: Sacoșele au fost făcute de prietena lui Răzvan, Lavinia, care mergea prin magazine second hand și lua pantaloni, îi dezmembra și făcea sleeve-urile alea din ei, după care veneam noi cu stencil-ul. Designul coperții l-a făcut un prieten de-al nostru din Timișoara. Am avut noroc cu prietenii, tatăl unuia din ei are un copy-shop și ne-a imprimat toate coperțile gratuit. Îi mulțumim!

ML: Câte exemplare ați făcut?

GS: Aproximativ cincizeci inițial, dar mai facem când avem concerte. Mai avem și vinilurile, făcute la Nasoni Records, din Germania, aceiași tipi care au făcut vinilurile celor de la The :Egocentrics. Au venit la noi cu o propunere: vă facem cinci sute de viniluri, split LP, cu o trupă din Barcelona. Din alea cinci sute ne-au dat nouă cincizeci, din care zece erau pe vinil albastru, splendide, și restul normale. Au apărut din senin, normal că am spus DA! Eu nu știam nimic inițial, m-a sunat Răzvan și m-a întrebat: „Mă, cum te simți să fii ROCKSTAR?!” Habar n-aveam despre ce vorbește! Din păcate ne-au rămas super-multe, nu prea se cumpără.

ML: Faceți un turneu de promovare?

GS: Sunt doar trei concerte, cu DORDEDUH, la Timișoara, Cluj și urmează la București. E un mini-turneu. Dar îmi place foarte mult să călătoresc cu trupa, este unul din cele mai faine lucruri legate de Nomega.

ML: Spune-mi, dacă ar fi un festival la care, pe lângă Nomega, ar mai cânta cinci trupe, de oriunde, oricât de mari, care v-ați dori să fie?

GS: Bună întrebare! Păi ar fi Sungrazer, Clutch, Mastodon – de la ăștia n-aș mai ieși viu, aș intra om și-aș ieși neom… Ar mai fi Pelican și Electric Wizard… Electric Wizard, atunci când intră tare în riff, sună ca și cum te-ar lovi cineva cu un covor ud, peste față, dar în cel mai bun sens.

ML: Mulțumesc mult pentru interviu! Mai spune-le ceva cititorilor.

GS: Cel mai fain e să nu te iei în serios. Ăla e singurul mod în care e fain să fii într-o trupă. Salut! Mulțumesc și eu că ne ascultați.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de