FTW (For The Win) / Teatru / Temps d’Images

De . Categorii: Cronici, Teatru

Etichete:

FTW (For The Win) / Teatru / Temps d’Images

Publicat în November 23, 2012 , o comentarii

foto: Leona Semian

Artist/Concept/Regie/Scenariu: Bogdan Georgescu
Distribuție: Andreea Eșanu, Andrei Ioniță, Sînziana Nicola

FTW (For The Win) tratează un subiect care ar putea părea derizoriu pentru unii dintre iubitorii teatrului: viaţa corporatistă. Însă felul în care problematizează subiectul face diferenţa dintre impresia de derizoriu şi o abordare pertinentă. Piesa pune în discuţie impactul pe care viaţa corporatistă o are asupra celor care intră în acest cerc vicios, din interiorul căruia scăparea pare dificilă. Exact asta se întâmplă şi cu Raluca, primul personaj al piesei cu care facem cunoştinţă. De câţiva ani, Raluca lucrează pentru o firmă căreia i se dedică mai mult decât necesar. Aflăm că însăşi ideea de weekenduri libere sau vacanţe decente e exclusă din ecuaţie, că pentru Raluca până şi viaţa personală a trebuit mutată pe un plan secund, amânat şi răsamânat, până în punctul în care a conştientizat că nu are sub nici o formă timp de aşa ceva. Tocmai de aceea, când i se oferă oportunitatea de a pleca din această firmă, când primeşte o ofertă de muncă în străinătate, instinctul ei prim e de a-l accepta, poate şi pentru simplul fapt că ar avea sfârşiturile de săptămână pentru ea. Dar, cum angajaţii de felul ei sunt greu de găsit, conducerea firmei încearcă să o convingă să rămână, o şantajează inclusiv emoţional, o impulsionează să vadă plusurile rămânerii, chiar şi doar pe cele de la nivelul promisiunilor.

Ce mai rămâne din identitatea, libertatea omului atunci când i se cere, indirect, să renunţe la aspiraţii, la timp liber, la orice nu ţine de muncă? Asta e marea problemă atacată de FTW (For The Win), care, prin cele trei personaje, reuşeşte foarte bine să redea atmosfera unei vieţi care, în cele din urmă, te acaparează atât de mult, încât singurii oameni cu care mai ajungi să-ţi petreci timpul, fie şi în circumstanţe care nu ţin de lucru, sunt colegii de muncă. Încercarea Ralucăi de a evada din ceea ce înţelege clar că îi este dăunător atât pe termen scurt, dar şi pe termen lung, e, aşa cum am mai spus, îngreunată de insistenţa conducerii, care apelează la orice pentru a o convinge să rămână. Finalul piesei, însă, ne-o prezintă pe Raluca într-o ipostază neobişnuită: vorbeşte despre cum viaţa ei, sau, mai curând, moartea ei, ajunge subiect de discuţie, despre cum munca a solicitat-o până în punctul în care nu mai era nimic de făcut.

FTW (For The Win), piesă care porneşte de la cazul notoriu al tinerei care a murit din cauza suprasolicitării profesionale, chestionează inteligent raţiunile din spatele unei astfel de situaţii, pune problema corporatismului într-un mod care nu pentru puţini poate părea tezist, dar care funcţionează foarte bine în logica pe care o propune.

Răzvan Cîmpean

Răzvan Cîmpean

Rezist cu greu o săptămână întreagă fără Bob Dylan sau Ada Milea, fără un serial bun, fără un roman sau un volum de poezie. În plus, dacă se nimereşte ceva interesant la teatru, ştiţi unde mă găsiţi. Şi, ca orice obsedat, scriu despre lucrurile astea ca şi cum ar fi singurele care contează.

Mai multe articole de