Între oglinzi @ SFG 2012

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , , , ,

Între oglinzi @ SFG 2012

Publicat în November 19, 2012 , o comentarii

Mirrors for Princes (2011), regia: Lior Shamriz

There are no different cultures, only different classes.

Lior Shamriz, regizor israeliano-german prezent în ediția SFG 2012 cu trei filme, face și desface credibilitatea acestei afirmații universaliste și scandaloase, replicată în fața lumii de către unul dintre personajele sale. Spectatorul clujean care a merge la un festival de film cu tematică LGBT cu așteptarea de a găsi fie un mediu de expresie centrat pozitiv asupra identității queer fie pur și simplu un mediu relaxat ideologic s-ar putea simți violentat de multiplele „acțiuni de punere în criză” ale lui Shamriz a înțelegerii, a identității (culturală, istorică, națională, sexuală) și a esteticii cinematografice, fie ea și experimentală.

„Experimentul Shamriz”  – particularitatea semnăturii sale îmi permite să îi numesc munca așa – mizează pe o cinematografie substanțial non-narativă, aparent improvizațională și pe o exploatare nu numai neconvențională ci aproape iconoclastă a formei și dinamicii vizuale, sub umbrela unei atmosfere dense asigurată de jocul cu stări și emoții. Efectul cel mai important al acestor filme, efect resimțit cu o intensitate inconfortabilă la sfârșitul proiecției, e provocarea fără drept de refuz, implicarea completă a privitorului în film. A încerca să le înțelegi hermeneutic e futil și teribil de frustrant. Dacă nu opui prea mult rezistența interpretării însă, mintea îți va intra într-o stare particulară de gândire analogică în care te ai pe tine însuți ca punct de reper. Fantasmele spectatorui sunt mai vizibile decât corpusul propriu-zis al filmului pentru că privitorul re-elaborează continuu subiectul nereușind să-l prindă niciodată în întregime, decontruiește și răstoarnă constant tematica, amplifică latențe și sugestii marginale, scapă înțelesuri evidente pentru un alt privitor, în funcție de propriul cadrament de înțelegere a lumii.

Fiecare dintre cei cinci spectatori care au asistat la proiecția Mirrors for Princes (Israel, 2011) din 14 noiembrie, au văzut, probabil, câte un film diferit. Sinopsisul e puțin relevant tocmai pentru că un discurs ce repectă logica realității, semnele de punctuație și regulile gramaticale ar putea cu foarte multă greutate sa ofere numai o umbră a materiei filmului. Relația dintre un tată și un fiu, alterată de anostitatea unei vieți lipsite de evenimente, influențată parșiv de un trecut întins până la istoria Sumerului, atacată și chiar răsturnată de ambiția sau visul fiecăruia de a fugi (de-acasă, din timp, din oraș).

„Cred  că e necesar să ne distanțăm de trecut pentru a putea profita de el în mod corect” declară Shamriz (intervievat la Festivalul de Film Torino în 2011), unde prin trecut înțelege acele „experiențe personale și culturale ce depind și se datorează sedimentării a ceea ce, din trecut, redescoperim ca prezent.”Inspirat din texte literare ale Sumerului antic filmul urmărește producerea acestei ciocniri între înțelegerea antică și cea contemporană a paternității, a memoriei sau a independenței, o întâlnire bruscată de inadvertențe semiotice. Fiul nu-și înțelege tatăl care, pentru lumea exterioară ecranului vorbeșteîntr-o limbă inventată, spectatorii au nevoie de traducere pentru creditele scrise în alfabet cuneiform. Capabilă să se descurce orbește în labirintul de semne stăine între ele, e o formă de intuiție emoțională a privitorului care selectează și leagă de imaginarul ritualelor cinematografice la care privește, imagini și frici personale fără a putea ști dacă ele sunt sau nu prezente în film.

Scheletul narativ făcut din conjuncții de situații mundane, legende antice, parabole biblice, rituri fictive sau secvențe de film în film, toate alunecoase, întrerupte, dublate, e umplut de un discurs vizual cum n-am mai văzut: imaginea se completează cu râuri de texte colorate, pîlpâie, e înlocuită de ecrane de calculator și redă clipuri youtube, expune fotografii, iar cadrul integrează, în stil Greenaway, alt cadru. Labirintul reflecției repetate a oglindei văzută în oglindă devine metafora acestei poetici cinematografice puternic afectivăși esențial provocatoare cu spectatorul.

Lior Shamriz, berlinez naturalizat de origine israeliană, profesează ca regizor, scenarist și producător. A făcut studii cinematografice la Școala de Film din Ierusalim, apoi a studiat design media experimental în Berlin. Primul său mediu metraj, Japan, Japan(2007) – proiectat și în cadrul SFG de anul acesta – construit în stil documentar pe baza unui scenariu incomplet cu participarea imprivizațiilor actorilor și gândit ca un studiu asupra spațiului și rolului exotismului în cinematogrfie precum și în viața tânărului cu vocația fugii de-acasă, a fost prezent în mai mult de cincizeci de festivaluri internaționale și a făcut parte din programul dedicat tinerilor regizori notabili în cadrul MoMA New York. Debutul său în lung metraj, Saturn Returns (2009) – de asemenea prezent la SFG – a fost nominalizat la Max Ophüls Preis în Germania și a câștigat premiul New Berlin la festivalul de film Achtung.

Maria Pozsar

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de