[newlit] Ştefan Baghiu – Body am (poezie)

De . Categorii: Literatură, Poezie

Etichete: , ,

[newlit] Ştefan Baghiu – Body am (poezie)

Publicat în November 09, 2012 , o comentarii

Poţi să te mişti în voie pe străzi,

forţând retragerea

în zilele caniculare,

atmosfera asta îmbolnăvitoare,

cu zâmbet prostesc şi ţigări stinse de ziduri,

în oraş e concert şi stau oamenii rânduri,

atmosfera asta întâmplătoare,

când cântă Andreea Bănică,

dar acum putem să ne apărăm.

Marea evoluţie se vede doar după căderea nopţii,

coborând scările în spirală

până în fundul Boiler-ului de oameni,

la Luminiş,

aşteptările noastre pierdute între scenarii,

la orele alea târzii, când a plouat

şi se putea întâmpla orice,

„chiar şi un accident, nu?”

Urlau europenele

sub motorul de 200 de cai japonezi,

pentru amintirea unei alte seri călduroase,

cu muzică şi înghesuială şi transpiraţie rece pe terase,

cu muzică şi înghesuială şi briză de sare,

cu muzică şi înghesuială şi ochi injectaţi,

acum, săriturile de pe dig.

amintirile aceleiaşi seri de căldură

cu muzică tare şi înghesuială şi ură,

cu muzică tare şi înghesuială şi vânt uscat,

cu muzică tare şi înghesuială şi oboseală,

multe alte seri de tortură,

cu muzică proastă şi dans brownian,

cu muzică proastă şi dinte-ncleştat,

cu muzică proastă şi înghesuială şi ură,

de fapt.

Văd spectacolul imens pe care îl pregătisem,

dar unde mi-am ratat intrarea.

Acum, când am ajuns atât de târziu,

în apropierea unui alt fel de sfârşit,

în muzică de cameră şi body-language,

nu mai pot face nimic altceva

decât să mă prefac, zâmbind,

că oraşul ăsta văzut de sus

mă linişteşte de fapt

şi mă ajută să mă calmez.

         Călătorind o să ajungem să uităm

de unde am venit.

Călătorind o să salutăm

oameni din maşini.

Călătorind o să pornim

spre locuri din reviste,

unde totul amorţeşte

într-o poză întâmplătoare

a unor turişti pierduţi undeva

unde le place să creadă

că pot uita vreodată de griji,

că pot saluta politicos pe oricine

şi că e atât de plăcut vântul care se strecoară

pe geamul întredeschis.

Dar ştim şi noi, la fel de bine,

că ne-am cam plictisit undeva pe drum,

iar când toate oraşele

văzute de pe poduri kilometrice

şi toate clădirile de sticlă

nu ne vor mai spune nimic,

câte păsări vor zbura

deasupra poligonului unde am copilărit,

unde ne-am arătat sexul şi am râs,

unde stă centrala părăsită?

În astfel de zile mă retrag,

obosit după atâtea întâmplări străine,

şi după ce am avut grijă

să fie totul la locul potrivit.

În astfel de zile mă retrag,

forţat de nevoile mele chimice,

de criza spirituală pe care o prefacem cu toţii

gândindu-ne de fapt la viitor.

În astfel de zile mă retrag,

şi par atât de hotărât şi de sigur,

atât de singur şi nehotărât,

atât de nemaivăzut şi interesant,

încât sigur

va fi un spectacol pe cinste.

 

Ştefan Baghiu

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de