[newlit] Mircea Golban – Poezii

De . Categorii: Diverse, Literatură, Poezie

Etichete: , ,

[newlit] Mircea Golban – Poezii

Publicat în December 11, 2012 , o comentarii

Satelit[1]

Oglinda împrăștiată pe gresie

prima plasmă întunecată

trebuie spus un copil nu se vede copil

el e ruptura

el e cel din pieptul căruia curînd buruieni își vor găsi drumul

printre coaste ca printr-un radiator de maşină

ea e cea care toarnă apă

ea e sora care taie și îngrijeşte

acum doar genunchii lipitori care vomează

 

Ocean[2]

21 și America e departe

America21 e lanul de rîme în care fantome se sperie unele de altele

în care schelete fac schimb de oase și moartea e un joc de-a magazinul

America21 e nava pierdută în spațiu

eu n-am să apuc America21

eu doar privesc copiii cum se joacă pe cîmpia întinsă

și cum bărcile cu pescari adevărați se îndepărtează

moartea așteaptă în America

 

Transfer[3]

Zumzetul automobilelor în noapte

arșiță

dar nu mai devreme de mîine

bitumul se va încălzi pînă cînd inimile astmaticilor vor ceda

copiii își vor arunca nisip în cap și el se va scurge

pînă în papuci

 

Jucării[4]

Copiii din spatele blocului tocmai ce văzuseră un arici

l-au omorît cu pietre

dar asta nu-i nimic

odată au aruncat 5(cinci) pui de pisică

în mijlocul străzii.

 

Satelit[5]

nimic mai adevărat

urcă scările pentru că are acest drept

alunecă și își rupe piciorul

a doua plasmă întunecată

mingea din mîna lui cade toate treptele pînă jos

mama lui face de mîncare și oricum nu-l aude

el e frînt în două și își șterge lacrimile cu mîinile murdare

vecinii la ora asta dorm de amiază

el stă frînt în trei

și afară copiii se joacă cu apă și cîntă

 

Dereglaj[7]

e noaptea în care cuțitele stau cuminți pe masă

și poate mai taie cîte o bucată de pîine

pentru care un tată a îndurat batjocură

și înjurături ca la poarta uzinei

dar și așa (neavînd de ce să mă plîng)

mi se pare că îmi iau viața

atunci cînd mă las sedus de tine.

 

15[7]

mănușile de bumbac imersate în nitril

se desfac de la buricele degetelor precum

deși nu-i frumos spus viziunea mea

și în scurt timp am să ajung să lucrez cu mîinile goale

și am să mă murdăresc cu pămînt și cu asfalt.

 

primul meu poem[8]

mă emoționează cînd aflu despre un amărît care moare

nevinovat (discutabil)

mai mult decît o face un genocid

(vezi Stalin pg 1932)

cred că așa sînt eu făcut

în laboratorul lui d-zeu există și mizerii

100% te-ai fi așteptat să spun dexter

dar atenție viața bate desenul animat

cu precădere cînd ai senzația că hîrtia asta albă

și frumoasă ca o țîță

îți dă voie să te joci cu ea și îți pune sîngele în mișcare

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de