Radu Niţescu – Poezii

De . Categorii: Doar online, Literatură, Newlit, Poezie

Etichete: , ,

Publicat în April 20, 2013 , o comentarii

 

aerostatRadu Niţescu

lui Claudiu

 

mai întâi frica să spun şi frica să simt

se înalţă mult deasupra şi devin aerostat,

buzunarul întotdeauna gol e aerostat,

oboseala bezmetică şi cafeaua interzisă poate cel mai negru aerostat,

liniştea, cu noi sau nu, e aerostat,

singurătatea, cu noi sau nu, e aerostat,

marijuana, cu noi sau nu, e aerostat,

lipsa concentrării numai o umbră şi la fel de bine un îndepărtat şi confuz aerostat,

boala a fost şi rămâne acelaşi temut aerostat,

orice vers pe care mi-l amintesc acum e cu siguranţă aerostat,

camera mica şi îngustă unde am zăcut împreună e aerostat,

ochii tăi se pot pierde aşa că sunt aerostat,

fiecare zi pe ducă devine aerostat,

 

şi noaptea toate întunecă cerul deasupra casei tale şi plângi

şi dimineaţa ştiu că ai visat aerostate plângând.

  

***

şi tu, bunul meu prieten Eduard, te-ai topit în tăcere,

starea ta a fost o transformare continuă,

te-am văzut numai cu coada ochiului, aşa ne-am holbat unul la altul câţiva ani buimaci, fără să înţelegem ce se întâmplă – şi la ce ne-a folosit

printre blocurile masive din cartierul întunecat Drumeţul – şi la ce ne-a folosit

printre băncuţele parcate acolo din vremuri străbune – şi la ce ne-a folosit

printre oase şi jeguri şi mucuri de ţigări furibunde – şi la ce ne-a folositPatrimoniu cultural Echinox

printre prezenţe mereu ostile tăcerii noastre psihedelico-depresive, prezenţe sălbatice şi împuţite – şi la ce ne-a folosit

printre părinţii noştri fără un ban în buzunare şi cu atâta bunăvoinţă – şi la ce ne-a folosit

printre pereţii pătaţi din materiale de tot căcatul,

obişnuind să fumăm, să bem şi să nu luăm nicio hotărâre,

Eduard, în toată nebunia ştiu câteva lucruri,

ştiu că un gândac s-a trăznit noaptea trecută asta e din chile până-n  kamchatka lucrurile pot lua oricând o întorsătură greşită

ştiu să desenez nici nu e greu ce desene făceam cu micu’ tit prin ganguri adu-ţi aminte

ştiu că vântul bate de la nord la sud platourile înalte şi ce adiere plăcută gândeşte-te la clipa în care vom ajunge acolo

ştiu că s-a strâns scrum pe asfalt şi las urme adânci zicea cineva cu câtă dreptate

nu ştiu de ce suntem aici claustraţi în case înguste

Eduard, deschide uşa, respiră respiră respiră respiră

refuz să-ţi povestesc ce-am făcut de atunci

dar o să-mi vând paltonul ca să te scot din rahaturi

respiră Eduard bătrâne.

 

***

de fiecare dată când văd pe stradă un colţişor întunecos,

un perete buşit într-altul,

un loc unde privirea n-are cum să ajungă

mă întreb câte mâini au trebăluit acolo?

când ultima oara?

un câine însă a trecut pe acolo?

o pasăre s-a oprit astăzi măcar un minut?

vreun alt nebun  s-a mai întrebat

despre colţişorul acela?

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de