[newlit] Dumitru Vlad – Poezii

De . Categorii: Diverse, Doar online, Literatură, Newlit, Poezie

Etichete: , ,

Publicat în May 27, 2013 , o comentarii

Aparent

 

Mă băteam cu apariţii
de prin 89, primăvara.
Câstigam deseori, alteori deveneam
Desen animat panicat în colţuri
Ascuţite rău.
Nici să îmi împreunez mâinile nu puteam.

 

mă trezeau brusc şi des,
Luna îşi regla faza lungă,
Copăcei ştirbi în vocalize
sau pur şi simplu mă zgâriam
de vreun colţ mai lucios.
Tăiam cu coatele-n mulţimea de schele-
Oase!îmi schimbam spiţele la minte.
Tăiam cu unghiile straturi de celuloid,
ele îmi gâdilau obrăjorii
cu striaţii în roşu,
până li se rupea ălora banda,
explodam în confetti şi fibre
dar scăpam, tot mai aparent,
Un suflu.

 

Mă faceam că plouă,
camerele nu mai filmau
rostogol  la vale,
le salutam din apă,
strop mare, jucăuş, roşu,
mă strecuram ca H2O
prin streşini mainstream.

 

Schiţam în nisip, cu şireturi
Planuri cu evadări şi oglinzi care lovesc mai tare
decât o privire de şarpe,
cioburile adunate,
zornăiau a mărunţis prin buzunar.

 

Calistenici

Odată cu primele autobuze
şi ciripele fără somn
te ridici şi tu cu scântei
şi umeri încinşi de plete.

 

Genele poartă încă
în ele satiri şi colăceii de salvare.
perna, in absentia, o mască
mortuară juma plămădită în 7-8 ore
somn foc redus, desfigurată.

 

Blocul de vis-a-vis îşi îndreaptă
spatele de-i puşcă grinzile
şi căscatul liliecilor din pod.

 

Dealul îşi trece mâna
peste un scalp bătătorit de drumuri
şi cucuie case.
Păsările cad mătreaţă peste oraş.

 

Târâş, lumina invadează încet
orice unghere lăsate intime, târâş,
axoni clipesc electric cele dintâi
zvâcniri ale unei noi zi.

 

Katzenfreude

Ca niciodată clanurile s-au înhăitat.
O alee, pătează cu reflecţii electrice
jegul din jur, o baltă.
paşi ninja fac să pâlpâie pereţi
şi blana regurgitată.
umbrele mai vin pe ton cu vântul
umbrelor cată o intrare roşie
cu başi cenzuraţi.
Să sară plini de stofă
sub boruri se salută priviri. pisicesc
cu irişi dublu parcelaţi reflectă parantetic
mişcări suple, da, aşa se dansează.
Un persan îşi sterge fruntea asudată
Cu coada din dotare,
contrabasul turuie încă.
Michi Siamezul miaună de ieri încoace
Cu target: tigrate fandosite.
De undeva, fum,
în 2 ticuri şi 5 tacuri
cineva îşi pierde cumpătul,
se lasă cu gheare.
Miau.
Dai din coate să te scapi, tuşeşti,
ochii devin lichizi, timpanele cinele,
ieşi cu fum, te scarpini pe după mustaţă
vezi o baltă şi luna,
te reflectă.

 

Ramuri

Merg circular,
schimb viteza, lin,
se pătează cu porumbei
pete rorshach, calea.
nu ies ei la 90 °C din cap.
Scutur plete,
umeri plini în coloraţii haribo
Eu văd?

………………..

Casele joacă poker
all-in cu ţigle, aud pot-ul,
bălţi de jur până la glezne
cos cu năframă.
multe crengi se mişcă
şuşotesc ceva, pădurile.
Copitaţi binevoiesc
salturi nocturne
peste grădini şi ciclişti,
cu puii după,
mici rămurele de os ei,
mă ţintuiesc, îmblăniţi,
în tăcere, cerbi,
enormi ca un zid.

 

Ridic pălăria,
Îngân un „Săru’mâna”
O iau grăbit
către cel mai apropiat
punct de uimire.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de