La cafea cu Valentina Volf. Despre artă dinamică, forme experimentale și monștri interiori

De . Categorii: Diverse, Doar online, Interviuri

Etichete: , , , ,

Publicat în May 29, 2014 , o comentarii

 

„Monsters Inside Me”, expoziție de mixed media în Atelier Café

Ne așezăm. Luăm câte o cafea. Aproape-omuleți diformi, vag teriomorfi, ne privesc de unde au fost expuși. Sunt triști și debordează de culoare – uite, are nasul verde – curioasă juxtapunere. Diformitatea nu vrea să îngrozească, face parte din joc și joacă. Jocul este cultura, joaca este distrugerea ei. Primul element conservă forme cunoscute, al doilea articulează spații noi de sondare a inconștientului.  Egoul este arătat, decupat – și la nivel tehnic, compozițiile fiind mixuri de artă fotografică și tradițională.

Uneori vrei să afli ce e în spatele compozițiilor – expresie greșită, vrei să afli ce e în ele și prin ele. Așa m-am hotărât să stau de vorbă cu creatoarea lor, Valentina Volf, pe care în realitate o cheamă Iulia. Alte cafele. Ulterior, mi-a mărturisit că schimbarea frecventă a numelui sub care își face cunoscută arta e o altă formă de reinventare, o fugă de șablonare.

3 - Copy

 

 

Povestește-ne despre arta ta – zona în care activezi și în ce proiecte ai mai fost implicată.

Mereu am încercat să nu mă limitez, să mă autodepășesc și să cuprind cât mai multe domenii adiacente spațiului grafic. Nu poți să limitezi o manifestare artistică, la fel cum nu poți să limitezi ființa în sine. Vreau să practic grafica sub toate formele ei de manifestare, drept urmare, nu m-am rezumat la grafica tradițională, am încercat și mapping (proiectare în anumite spații creative, evidențierea alternativă a unor părți dintr-un
obiect-suport de reprezentare este o proiectare 3D pe un ritm muzical) și alte instalații video.

Locuiesc în Cluj de puțin timp, vin de la Iași, și acolo am mai avut o serie de trei expoziții personale de mixed media sub conceptul „Jiva” (în hindi – „energia sufletului”): „Jiva Mukta”, „Jiva Sakti” (având ca laitmotiv iubirea necondiționată) și „Jiva Asaji” – o abordare din punct de vedere bioenergetic a sufletului și manifestarea acestuia în universul nostru și în alte universuri. Sunt pasionată de istoria religiilor, cum au apărut conceptele de divinitate, viață după moarte ș.a. și cum s-au conturat și s-au materializat în viziunea diferitor popoare, pasiune care și-a făcut simțită prezența în lucrările mele.

Am făcut scenografie pentru câteva piese de teatru, cea mai importantă fiind în regia lui Radu Afrim, la Teatrul Național din Iași: Dawn Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire). Cam de la 18 ani, mi-am dorit să fiu VJ, să pun vizuale la evenimente (n.r. – a și reușit). Cel care m-a inspirat este Dan Basu, VJ-ul de la Silent Strike, el este din Iași și ne cunoaștem de când eram copii.

 Ce înseamnă pentru tine să fii artist?1 - Copy

Chestia asta cu a fi artist o privesc cu o doză de scepticism. Din punctul meu de vedere, orice lucru pe care îl întreprinzi cu pasiune este o artă. Și omul care face pâine și întotdeauna și-a dorit să facă pâine se dăruiește continuu acestui act, face o artă: arta de a face pâine. Nu mi s-ar părea drept ca numai cei din zona muzicii, vizualului etc. să primească termenul de „artist” – cred că te naști cu sufletul de artist.

Expoziția ta, „Monsters Inside Me”, a avut loc într-un cadru relaxat, la Atelier Café. Care este relația ta cu muzeul ca instituție și care ar fi locul ideal pentru a-ți expune lucrările?

Vizitez expoziții, consider că este necesar să am un background vizual ca să pot să mă manifest, să aduc stropul acela de inovație – nu pot să inventez roata. Trebuie să fac o cercetare ca să văd ce plusuri pot să aduc din propria perspectivă.

Ca spațiu expozițional, însă, mi-aș dori să încerc un concept experimental, se numește „white cube”: genul de sală clasică, albă, pătrată, în care ai tot spațiul de desfășurare. Conceptul presupune contractarea a zece subiecți care să îmi spună o melodie cât mai aproape de manifestarea lor lăuntrică, și în funcție de aceasta, creez o lucrare pe motion vizual și una pe grafică statică. De asemenea, sub conceptul de „Jiva”, putem vorbi despre muzica sufletului. Mai devreme sau mai târziu, am să fac acest lucru.

Capture - CopyMottoul expoziției a fost „The real (and beautiful) world is where the monsters are.” Povestește-ne despre ideea asta și ce înseamnă pentru tine monștrii.

Am avut câteva momente emoționale negative – a fost o trezire de conștiință și o îndemnare la autoanaliză. Așa am ajuns la conceptul de „monștri interiori”: pe lângă ființa mea identitară, există câteva mici ființe adiacente.

Te-ai inspirat din psihanaliză sau este un demers pur intuitiv?

Mă preocupă de mult timp psiho-analiza, parapsihologia, ideea de bioenergie, reîncarnare ș.a., toate astea m-au inspirat. Am o pasiune pentru forma alternativă și cumva ascunsă a vieții.

Monștrii reprezintă găurile negre din interiorul meu pe care am vrut să le scot la suprafață.

Înțeleg că monștrii sunt părțile lăuntrice negative, abisale. Totuși, monștrii pe care i-ai expus sunt foarte simpatici, apar într-un registru îmblânzit, ca într-un joc. Cum ți-a venit ideea să alături două lucruri atât de contrare?

La urma urmei, fiecare urât își are frumosul și fiecare frumos își are urâtul, pe principiul ying-yang. Nu am vrut să expun în mod hidos și grotesc. Am încercat să păstrez o oarecare melancolie și o atitudine pozitivă.

4 - CopyLa nivel tehnic, compozițiile tale sunt mixaje între fotografie și grafică. Ce urmărești prin interacțiunea unor limbaje diferite?

Totul a pornit dintr-un deficit profesional: eu nu sunt un bun desenator, mai frumos sau mai realist de atât nu pot să desenez. E lumea mea interioară, e stângăcia și „dreptăcia” mea. Dar prin mixed media încerc să transmit că nu trebuie să ne limităm și să ne șablonăm, ci să ne redescoperim.

Ce artiști apreciezi?

În adolescență, când a început să se contureze drumul acesta vizual, l-am descoperit pe Salvador Dali, făcând o mică-mare obsesie pentru arta lui. M-am regăsit într-un fel sau altul în personalitatea lui nonconformistă și extravagantă, am apreciat că întotdeauna s-a manifestat în adevărata lui esență.

Mai târziu, am înțeles că mă regăsesc în zona artistică urbană (street art, graffiti, sticker art). Am descoperit doi artiști gemeni din São Paulo, Os Gêmeos, laitmotivul lor fiind diferitele conflicte sociale din țara lor, pe care le expun creativ pe clădiri. La fel ca ei, revenind la monștrii mei onirici, deși mesajul este unul trist, am încercat să redau un fel de melancolie veselă. Nu poți să repari lucrurile cu mintea întunecată. Dacă îți dorești o schimbare în bine, trebuie să pornești de la un fundament de bine.

Alți artiști care îmi plac sunt Hieronymus Bosch, care făcea suprarealism în vremea în care ardeau vrăjitoarele pe rug; un tip japonez, Zhang Dali; Maurizio Cattelan; tipul român cu colajele, Ion Bîrlădeanu; Daniel Spoeri, care a inovat arta colajului.

 

Cafeaua s-a terminat, fumul de țigară încă plutește deasupra noastră.

Ana-Maria Deliu

Ana-Maria Deliu

Absolventă de literatură comparată. Interesată de teoria literaturii, „mașinațiuni teoretice”, fenomene sociale, narațiuni cu pisici locvace și muzică experimentală. Citit Ulysses în doar un an și jumătate.

Mai multe articole de