În floare / Grzeli nateli dgeebi @ TIFF 2014

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete:

Publicat în June 05, 2014 , o comentarii

Grzeli nateli dgeebi (In Bloom)

Regia: Nana Ekvtimishvili, Simon Gross
Distribuţia: Lika Babluani, Mariam Bokeria, Zurab Gogaladze
An: 2013

Acţiunea filmului se petrece în Georgia, în 1992, după prăbuşirea regimului sovietic. În floare se concentrează doar în subsidiar pe imaginea aceasta, în mod direct, cel puţin, pentru că o face şi prin intermediul celor două personaje principale, Natia şi Eka, dacă nu al tuturor personajelor.

Instinctul ar fi să le prezinţi pe Eka şi Natia ca pe două răzvrătite, Eka, fiindcă a crescut fără tată, Natia, fiindcă a crescut alături de un tată alcoolic şi violent, dar protagonistele sunt mai atent construite de atât. De fapt, În floare e un film despre prietenia care se poate naşte în situaţii dificile, nu doar fiindcă Natia şi Eka se completează într-un mod aproape ireal, dar şi pentru că, atunci când e nevoie, cele două înţeleg perfect cum să se susţină reciproc. De aceea, nu e neapărat de mirare că, după ce Natia primeşte un pistol de la unul dintre băieţii care o place, alege să-i ofere pistolul lui Eka, pentru a se putea apăra de bătăuşii care se leagă constant de ea. Până şi felul în care Eka ajunge să îl folosească dovedeşte faptul că avem de-a face cu o persoană mult mai matură decât pare.

Filmul se complică în momentul în care Natia e furată de băiatul căruia înainte cu câteva zile îi refuzase cererea de căsătorie (atenţie, din nou, la reacţia lui Eka). Scena următoare, însă, are loc la nunta celor doi, unde Eka dă încă o dată dovadă de faptul că îşi cunoaşte şi înţelege prietena, având o ieşire total nespecifică personajului. Cu toate acestea, nu încetează să pună sub semnul întrebării argumentele şi presupusele sentimente care au făcut nunta posibilă.  De aici, filmul se concentrează, într-un fel, pe modul în care percepţia celorlalţi asupra Natiei se schimbă din momentul în care aceasta se căsătoreşte, dar şi pe transformarea forţată pe care o suferă personajul, din această cauză. Punctul culminant al filmului e, din nefericire, previzibil, dar ajută la conturarea şi mai precisă a diferenţelor dintre cele două protagoniste şi, cu atât mai mult, a felului în care se completează reciproc.

Cozile la pâine, culorile, imaginile, în general, relaţia dintre cele două protagoniste sunt doar câteva dintre motivele pentru care În floare merită văzut; un film remarcabil de frumos care izbuteşte să construiască nu doar identităţi puternice şi credibile, dar şi un context care să ilustreze cât mai bine posibil transformarea Georgiei după prăbuşirea regimului sovietic.

Răzvan Cîmpean

Răzvan Cîmpean

Rezist cu greu o săptămână întreagă fără Bob Dylan sau Ada Milea, fără un serial bun, fără un roman sau un volum de poezie. În plus, dacă se nimereşte ceva interesant la teatru, ştiţi unde mă găsiţi. Şi, ca orice obsedat, scriu despre lucrurile astea ca şi cum ar fi singurele care contează.

Mai multe articole de