Tom la fermă / Tom à la ferme @ TIFF 2014

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , ,

Publicat în June 01, 2014 , o comentarii

Tom à la ferme

Regia:
Xavier Dolan

Distribuţia:
Xavier Dolan, Pierre-Yves Cardinal, Lise Roy, Evelyne Brochu

An:
2013

 

Când Tom ajunge la ferma prietenului său mort, descoperă, pe de-o parte, că mama acestuia, Agathe, pare să nu aibă absolut deloc habar de orientarea sexuală a fiului ei mort, dar şi, pe de cealaltă parte, atitudinea fratelui iubitului, Francis, care face tot posibilul să ţină lucrurile aşa. Ni se dezvăluie, astfel, miza filmului, care nu încearcă în primul rând să construiască o naraţiune extrem de logică, ci mai curând să creeze pretextul şi contextul pentru dezvoltarea unei tensiuni crescânde. Iar la acest aspect, Tom la fermă aproape excelează.

Odată ajuns la fermă, Tom, copywriter din Montreal, e pus în situaţia de a se acomoda forţat nu doar cu noile lucruri pe care descoperă că nu le ştia despre prietenul său, dar şi cu noul rol, în condiţiile în care, chiar în prima noapte, fratele abuziv al prietenului său îl ameninţă să păstreze tăcerea cu privire la adevărata natură a relaţiei dintre el şi fratele mort. Filmul nu-l introduce forţat doar pe protagonist în acest context, dar şi pe spectator, în sensul în care pare să dezvolte artificial sau oarecum stângaci pretextul pentru tensiunea care va urma. Cu atât mai mult, după ce atitudinea abuzivă a lui Francis pare să pună stăpânire pe protagonist, nu e clar, deşi ar trebui să fie, de ce, atunci când are ocazia să scape, Tom alege să se întoarcă la fermă. Ferma devine, astfel, un loc al abuzurilor, al nepăsării şi al întrebărilor nerăspunse. 

Situaţia capătă dimensiuni neaşteptate în momentul în care Tom decide s-o invite la fermă pe Sara, colega despre care Francis pretindea că ar fi fost iubita fratelui său. Venirea sa la fermă dezvăluie, încă o dată, nu doar caracterul abuziv şi obsedat de control al lui Francis, dar şi impactul pe care locul îl are asupra lui Tom şi nevoia Agathei de împăcare cu trecutul. Scena în care aceasta, neînţelegând aproape indiferenţa presupusei iubite a fiului său, răbufneşte, chestionând nu doar rolul lui Sara în viaţa filului ei, dar şi motivele pentru care acesta a murit e poate cea mai puternică scenă a filmului. Sosirea lui Sara la fermă e momentul în care Tom începe să se trezească din visul fermei, iar acţiunile sale, de aici încolo, scot la iveală o latură aproape ascunsă a personajului.

Tom la fermă e dezvoltat dintr-o piesă de teatru omonimă, scrisă de Michel Marc Bouchard, piesă a cărei violenţă şi brutalitate îl farmecă pe Xavier Dolan. Astfel, filmul e unul al tensiunilor, verbalizabile sau nu, al culpabilizării şi al nevoii de acceptare.

Răzvan Cîmpean

Răzvan Cîmpean

Rezist cu greu o săptămână întreagă fără Bob Dylan sau Ada Milea, fără un serial bun, fără un roman sau un volum de poezie. În plus, dacă se nimereşte ceva interesant la teatru, ştiţi unde mă găsiţi. Şi, ca orice obsedat, scriu despre lucrurile astea ca şi cum ar fi singurele care contează.

Mai multe articole de