Aerul laic al oraşului te face liber

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online

Etichete: , ,

Publicat în October 21, 2014 , o comentarii

orasulTendinţa romantică a celui care studiază istoria unui popor îl va împinge să-i caute mai întâi povestea, în sensul ei pseudo-ficţional, cu zei, cu eroi, cu întâmplări fantastice. Grupările umane, de la început şi până astăzi, privite prin prisma romantică a celui însetat de poveşti şi sensuri mai înalte, dau impresia de a se fi format în jurul credinţelor comune, în jurul unor nuclee spirituale care vor forma un patrimoniu folcloric şi le vor defini identitatea.

Max Weber, însă, oferă cealaltă faţă a monedei analitice. Oraşul (ed. All, 2013) este contruit într-un sens aproape anti-folcloric, prin înţelegerea evoluţiei sociale complet în afara legăturilor de ordin spiritual. Analiza sociologică arată modalităţile de asociere umană în funcţie de nevoile politice, administrative şi militare, deasupra cărora se va construi doar pe urmă aura spirituală sau religioasă. Weber prezintă, din antichitate şi până azi latura pozitivistă şi funcţională a elementelor în jurul cărora s-a mulat „gândirea magică”.

Este interesant de urmărit cum ceea ce consideram noi, romanticii, ca fiind legături cu ecou spiritual, într-un plan mai presus de cel juridic sau administrativ, coboară din nou în această realitate pragmatică pe care încercăm cu disperare să o ridicăm: pământul nu mai este entitatea dătătoare de viaţă şi care pulsează odată cu noi, ci devine teritoriu; înfrăţirea prin jurământ nu mai are încărcătura magică a Cuvântului, ci devine forma juridică a contractului arhaic nescris.

Weber etichetează aceste forme ale gândirii magice „tabu-uri” şi „limitări”, iar evoluţia comunităţilor este condiţionată întotdeauna de abandonarea lor. Popoarele urbalizabile sunt întotdeauna cele care au o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte latura ritualică – adoptarea creştinismului nu este neapărat o condiţie a mântuirii, ci o condiţie a integrării în societate. Situaţiile în care asocierile umane formau un amalgam de credinţe diferite, de exemplu „Călătoriile pe mare şi viaţa de piraterie din vechime (…) au dus inevitabil la formarea unor legături intime de durată într clanuri şi triburi străine, au dinamitat la fel de inevitabil puterea clanurilor exclusiviste şi pe cea a legăturilor magice” (pp. 51, 52).

Evoluţia mediului urban înlătură întotdeauna barierele de tip etnic sau religios. Filoxenia, iubirea de străini adoptată de-a lungul timpului a facilitat apropierea şi formarea oraşelor – „Pavel în Epistola către Galateni: acela în care Petru mănâncă la masă (rituală) împreună cu fraţii netăiaţi împrejur” (p. 52).

Oraşul lui Weber este presărat, totuşi, cu artificii menite să stârnească curiozitatea şi în cei mai romantici. Personajele eroice ale istoriei, mult romanţate de-a lungul timpului, sunt scoase din aura lor mitologică şi sunt reaşezate în contexte care dezvoltă situaţiile şi oamenii din spatele legendelor: „Catalogul navelor din Iliada listează regi moştenitori care domnesc asupra unor teritorii întinse (…); un domnitor ca Agamemnon este pregătit să-i ofere câteva dintre aceste localităţi lui Ahile, ca feude.” (p. 106); „toate raporturile descrise în epopei exclud ideea existenţei unei administraţii bazată pe muncă forţată şi pe o regalitate patrimonială. Regalitatea homerică se sprijină pe carisma familiei. Dar chiar şi Eneas, un străin de oraş, poate spera că, dacă îl ucide pe Ahile, o să capete funcţia  lui Priam” (p. 107).

Chiar dacă volumul analizează urbanizarea antichităţii şi a Evului Mediu, majoritatea situaţiilor istorice au un anumit aer de actualitate – democraţia, şi atunci, „sfârşea într-un compromis între familiile cu influenţă socială (…). Familia Medici, de pildă, a ajuns să domine Florenţa fără ca ei înşişi să deţină funcţii oficiale, ci numai printr-o manipulare sistematică a procedurilor electorale” (p. 137). Aproape se poate spune că evoluţia urbană (din punctul de vedere al legăturilor umane) s-a oprit undeva în Evul Mediu.

Anca Chiorean

Anca Chiorean

Am o pasiune pentru dualităţi, treimi, bipolarităţi şi, mai ales, oximoroni. Pe toate le caut peste tot. În jurul meu, în cărţi, în teatru, în filme. Şi, de cele mai multe ori, le găsesc.

Mai multe articole de