Trofeul Comedy Cluj 2014: Jacky în regatul femeilor / Jacky au royaume des filles

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , ,

Publicat în October 20, 2014 , o comentarii

jackyRegia: Riad Sattouf

Distribuție: Vincent Lacoste, Charlotte Gainsbourg, Didier Bourdon

An: 2014

 

Deloc suprinzător, marele trofeu Comedy Cluj 2014 a fost acordat peliculei franceze Jacky în regatul femeilor, o apariție așteptată, în regia deja cunoscutului Riad Sattouf. Mizând pe tradiția existentă și pe efectul puternic al anti-utopiilor, lungmetrajul configurează un univers pe dos, o lume în care puterea absolută aparține femeilor, relațiile sociale sunt strict reglementate și supravegheate de codurile transmise de la o generație la alta.

În Republica Democratică și Populară Bubunne, legea și ordinea se află la degetul mic al femeii General, iar pe nivelele semnificative ale scării ierarhice doar femeile au acces. Aproape absurd, mâncarea de bază este un terci ce curge de la robinet și intoxică mintea populației. Într-un stil satiric bine nuanțat, regia face uz din plin de critica directă, într-o primă fază adresată societății musulmane, caricaturizând condiția și statutul masculinității. Bărbații, puși la respect și limitați la a-și desfășura activitățile în perimetrul gospodăriei, sunt obligați să poarte văluri pentru a se acoperi și au lese atașabile. Drepturile sunt un privilegiu exclusiv feminin, iar răzvrătiții sau devianții sunt pedepsiți în mod exemplar prin execuții publice. Unde anume se află democrația, este pesemne inutil să ne mai întrebăm. Politica străină este, desigur, cel mai mare dușman declarat, sugerându-ne deja legătura cu regimurile organizate după principii conspiraționiste. Nici religia nu scapă neatinsă, căci poporul din această țară se închină de-a dreptul idolatru Sfintelor Iepe, într-un delir mistico-religios ce ar trebui să îi ghideze întru puritate în viața de zi cu zi.

La nivelul poveștii și al personajelor, pelicula propune un scenariu alternativ al Cenușăresei. Jacky (Vincent Lacoste), un tânăr de 18 ani, numai bun de măritat, este pețit de numeroase fete, unele fiind dispuse să îl cumpere pentru un preț generos. Figura paternă este absentă, iar cea maternă dirijează totul în mica familie. Jacky, la fel ca majoritatea tinerilor puri, visează să se căsătorească cu moștenitoarea „tronului”, Colonelul (Charlotte Gainsbourg). Miza adevărată se lansează abia când Generalul hotărăște să predea ștafeta fiicei sale, organizând Marele Bal pentru alegerea viitorului soț, adică a Marelui Prostănac. Conform poveștii, familia (vitregă) îl împiedică pe Jacky să meargă la bal, în favoarea celor doi veri răutăcioși. Protagonistul îi pierde pe cei dragi, însă soarta îi surâde și ajutoarele apar, căci poneiul misterios îl ajută să pornească înspre palat, flagrant, în miez de noapte.

Deghizat în femeie, cu uniformă militară, cizme și perucă, Jacky atrage din prima privirea Colonelului, apoi ajunge în camera ei privată, doar pentru a descoperi că aceasta nu e câtuși de puțin interesată de cariera politică, ci, dimpotrivă, are mai degrabă înclinații scriitoricești – și, totodată, lesbiene. Dragostea la prima vedere va trebui, conform tiparului, să depășească o serie de obstacole. Fire nu prea despotică, Colonelul ajunge să își stranguleze mama pentru a-și salva iubitul, devoalând lupta sângeroasă, din statele autoritare, pentru a obține puterea. Deși ilicit, gestul său e aplaudat de Ministrele Hergheliei, iar filmul maschează, prin aspectul de bufonerie și circ, o realitate cât se poate de gravă.

 Mult dincolo de a face haz de necaz, Sattouf dă dovadă de mult cinism cu zâmbetul pe buze. Se abate de la firul poveștii prin introducerea elementelor de factură politică: revolta plebei ca reacție la gestul din dragoste a lui Jacky, executarea prin spânzurare a bărbaților ce aspiră la un dram de libertate sau egalitate, fuga din regat pentru a găsi țările minunate în care legumele și muzica bună există. Sfidarea tradiției Bubunnelor, sexualitatea neîngrădită (a bărbaților), consumarea legumelor se încadrează în categoria blasfemiei, pe care masele needucate o penalizează imediat, trimițându-ne cu gândul la acuzele aduse societăților musulmane: întoarcere la epoca medievală, barbarie și tiranie, lipsă de legitimitate.

Scena finală pare să prefigureze un happy ending, însă distopia își spune cuvântul: căsătorit în mod oficial, cuplul „regal” își face apariția la balcon pentru a saluta poporul de primă clasă (femeile) și plebea (bărbații). În mod straniu, cei doi se dezbracă, iar spectatorii de ambele părți ale ecranului au un șoc: Colonenul are, de fapt, organe sexuale masculine (photoshopate caraghios în cea mai evidentă manieră), ceea ce îi transformă într-un cuplu de homosexuali. Blasfemie! Ok. Țara cu susul în jos se mai rotește încă o dată la 180°, aliniindu-se cu restul lumii: se deschid școli pentru băieți, noul General acceptă ajutor străin, se cultivă legume, iar sfinții cai au fost dresați să ajute în agricultură.

Scenariul, minuțios creat, abundă în trimiteri și semne mai mult sau mai puțin subtile, puține lucruri sunt lăsate la întâmplare. Critica socială, politică și religioasă sunt aplicate cu tușe groase, supralicitând puțin efectul comic și pierzându-și din efectul moralizator. Prin această mare farsă, complexă și coerentă, Riad Sattouf reinterpretează și aduce împreună universul poveștilor clasice și cel al realității pe care am vrea să o ignorăm, stârnește controverse și le temperează cu o doză bună de umor și ironie usturătoare.

Simina Răchiţeanu

Simina Răchiţeanu

Pe lângă satirele nordice și umorul negru, care îmi plac la nebunie, mai am pasiunea asta pentru ficțiunea despre patologic (carte, film, muzică - you name it). Un hobby preferat: traducerile literare din norvegiană, proză&poezie.

Mai multe articole de