Despre viață și film la ClujShorts

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete: , ,

Publicat în April 21, 2015 , o comentarii

Scurtmetrajele din grupajul Despre Viață și Film proiectate în cadrul festivalului Cluj Shorts problematizează nu numai relația dintre viață (realitate) și film (ficțiune), ci și conceptul de film din punctul de vedere al procedeelor folosite în crearea lui. Astfel, spectatorii au asistat la interpretări cinematografice ale unor citate celebre precum cel al lui Jean-Luc Godard („All you need for a movie is a gun and a girl”). Breno Moreira este cel care reia cuvintele lui Godard pentru a-și îndeplini propriul proiect, Ain’t No Bad Directing When You Shoot Pretty Girls. Apoi, Law of Gravity, realizat de  Tiago Rosa-Rosso și André Torres, merge într-o oarecare măsură împotriva acestui dicton, încercând să demonstreze că narațiunea care se naște din asocierea celor două elemente, o fată și o armă, nu este nici suficientă și nici necesară pentru a face un film.

Moreira folosește citatul ca punct de pornire pentru o deconstrucție experimentală a tehnicilor de filmare, ajungând la concluzia că un film se poate realiza din orice ai la îndemână. Dacă la început aparatul de filmat este incendiat tocmai cu scopul de a introduce spectatorii în ceea ce se dorește a fi experientul experimentului de deconstrucție, la final, ceea ce pare a fi scaunul regizorului arde ritualic, exprimând ideea că prezența regizorului în film – la fel ca prezența oricărui autor în opera sa – este doar o amintire dintr-un trecut comun cu cel al filmului propriu-zis. Vocea lui Moreira este cea care narează pe întreg parcursul filmului, ne ghidează privirea și atenția potrivit ochiului inițiat al creatorului, astfel că îl auzim mereu explicându-ne diferitele metode de capturare ale unui moment, însă ni se refuză orice cadru întreg cu el, devenind o prezență ficțională, aproape fantomatică.

Discursul meta din film, chiar și pe fundalul unei radiografieri experimentale, arată nu numai că poți face un film din orice, dar și că una dintre virtuțile cinematografului este de a reinvesti ontologic orice formă și orice element din real prin intermediul subiectivității autorului. De aceea, autorul de film nu numai că folosește ceea ce are, ci este perfect conștient de ceea ce realitatea îi pune la dispoziție.

Law of Gravity discută aproape existențialist filmul per se. Aici imaginile alcătuiesc un eseu vizual despre intriga filmografică și/ sau absența ei. Cele două personaje discută, imaginează și fantazează pe marginea întregii chestiuni, (1) care este filmul în care joacă. Timpul și eventuala acțiune sunt suspendate și disipate pentru a face loc discursului ficțiunii/ fictional. Lipsa arderii narative sau a acțiunii este evidențiată prin aprinderea brichetei după multiple încercări doar pentru a fi stinsă, dar și prin faptul că personajul responsabil cu asta reprezintă jumătatea apatică a cuplului. Intriga construită pe baza celor două elemente necesare producției cinematografice (o fată și o armă) este posibilă numai sub forma unui debușeu imaginativ al personajului contemplativ. În urma acestei derulări mentale, personajul hotărăște să-l sune pe Creator (pe păstorul său (2)), dar în lipsa unui credit suficient pentru convorbiri metafizice, reușește doar să-i scrie un mesaj despre ce e necesar pentru realizarea unui film.

Cadrul predominant este planul fix care permite privitorului să-și distribuie atenția în mod voluntar, dar și emergența unui spațiu de desfășurare al dialogului, care devine personajul principal al scurtmetrajului. Ceea-ce-vedem este atât ceea-ce-vedem, cât și ceea-ce-ascunde. Sensurile imaginilor, cuvintelor, personajelor și filmelor sunt mișcătoare, alternând între palpabil și meta-palpabil, fără a se fixa pe niciuna dintre cele două.

Ambele producții sunt traversate de un aer al trecutului, al absenței, al ascunsului, al nevăzutului sau al intuitului. Aceste categorii funcționeză ca prezent datorită faptului că sunt imaginate de către spectator în decursul vizionării scurtmetrajelor, astfel că ficțiunea se întoarce la origini, anume la real, pentru a influența sau îmbogăți abordările acestuia.

(1) filmul este numit „this whole thing” în timpul dialogului.

(2) astfel se face referință la creator.

Lenuța Berinde

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de