Kynodontas/ Dogtooth

De . Categorii: Doar online, Film

Publicat în June 01, 2015 , o comentarii

Cuvintele noi ale zilei de azi sunt: mare, autostradă, excursie, carabină. Marea este un fotoliu de piele cu braţe de lemn, ca şi acela pe care îl avem în living. De exemplu: Nu sta în picioare. Stai pe mare pentru a avea o conversaţie liniştită cu mine. Autostrada este un vânt foarte puternic. Excursia este un material foarte rezistent folosit pentru a construi podele. De exemplu: Candelabrul a izbit violent podeaua, dar nu s-au produs stricăciuni, deoarece este constuită din 100% excursie. Carabină. Carabina este o frumoasă pasăre albă.

O familie trăieşte la periferia unui oraş. Un zid mare împrejmuieşte casa. Cei trei copii nu au mers niciodată mai departe de acest zid, fiind crescuţi într-un mediu izolat, în care influenţa de afară lipseşte cu desăvârşire, un mediu in articolcreat cu atenţie de părinţi, îndeosebi de tată. El este singurul care părăseşte largul teren în care au fost amenajate casa şi curtea, atent construite pentru a facilita idea cuplului de formare optimă a copiilor lor. Regizorul filmului, Giorgos Lanthimos, reuşeşte printr-o superbă tehnică de filmare, prin culorile pastelate şi prin liniştea generală care învăluie întreaga creaţie cinematografică să surprindă comportamentul celor trei adolescenţi, spectatorul având posibilitatea să exploreze natura umană, psihologia şi sexualitatea.

Muzica a fost folosită foarte puţin, absenţa ei fiind clar sesizabilă în unele scene. Acest lucru creează o mai mare putere de concentrare asupra părţii vizuale şi implicit o înţelegere mai adâncă a simbolismului strecurat în mici gesturi ale personajelor, în imaginea mediului în care acestea îşi desfăşoară activitatea şi a evoluţiei psihologice precare cauzată deboradărea eronată, chiar şocantă a ideii de educaţie.

-Care sunt cei mai creativi ani ai unui bărbat?

-Între 30 şi 40 de ani.

-Dar ai unei femei?

-Între 20 şi 30 de ani.

-Un copil este pregătit să părăsească locuinţa…

-… când îi va cădea caninul drept.

-Sau cel stâng. Nu contează. Doar atunci corpul vostru este pregătit pentru a face faţă pericolelor. Pentru a părăsi casa şi a fi în siguranţă afară, trebuie să folosim maşina. Când veţi fi pregătiţi să învăţaţi să conduceţi?

-Când caninul drept creşte din nou. Sau cel stâng. Nu contează. 

Singura persoană care are voie să intre în casă este Christina, agent de pază la firma tatălui. El aranjează ca aceasta să facă vizite periodice familiei, pentru a potoli dorinţele sexuale naturale ale fiului său. Întreaga situaţie scapă de sub control când Christina abuzează de naivitatea fiicei mai mari, fapt care duce la alungarea femeii din casa şi la interdicția fermă de a reveni vreodată acolo. Este evidentă metafora inocenţei pierdute abordată în film, tatăl devenind conştient de deşteptarea copiilor săi şi astfel de apropierea nedorită a acestora de lumea reală. Nicio sursă media nu este permisă în casă, cu toate că televizorul există. Singurul mod în care cei trei fraţi au ocazia să îl folosească este pentru a vedea împreună cu părinţii filmări realizate de aceştia în familie. Cuvintele au alt sens. Activităţile adolescenţilor seamănă mai degrabă cu cele ale unor copii foarte mici. Sistemul de gândire al acestora este grav afectat, ei devenind cu adevărat nepregătiţi de o confruntare cu realitatea exterioară casei  lor.

-Vreau să mă strigi Bruce.

-Ce este Bruce?

-E un nume. De fiecare dată când spui Bruce, mă voi întoarce.

-Vreau şi eu un astfel de nume.

-Alege. Poti avea orice nume doreşti.

-Vreau să mă numeşti „spate”.

-Nu poţi fi numită aşa. Îi spunem deja spatelui nostru, „spate”. Bruce! Bruce!

Sunt învăţaţi să pescuiască din piscină, pentru a-şi procura hrana. Sunt învăţaţi să latre. Sunt învăţaţi să omoare pisicile, fiind una dintre cele mai periculoase fiinţe vii. Cu toate acestea, subtratul lor rămâne pur uman: îşi pun întrebări, sunt curioşi, însetaţi să descopere noi lucruri şi înţelesuri. Caută în casă şi descoperă diverse obiecte care îi aduc cu un pas în faţă spre adevărata viaţă. Sunt abordaţi într-o manieră violentă când realizează astfel de descoperiri, autoritatea tatălui fiind impusă cât mai ferm şi mai rapid.

-Ce este un zombie?

-Unde ai auzit un asemenea cuvânt?! Un zombie este o floare mică, albă.

(…)

-Mama! Am gasit doi zombie micuţi! Vrei să ţi-i culeg?

Spre finalul filmului, disperarea fiicei mai mari duce la hotărârea de a nu mai avea răbdare ca dintele să cadă, ci să îl scoată prin intermediul forţei brute, cu ajutorul unei greutăţi. După repetate lovituri, caninul cedează şi sfârşeşte în chiuvetă, înconjurat de o baltă de sânge. Zâmbetul larg al fetei la realizarea faptului că acum este liberă dovedeşte nebunia care a preluat controlul asupra psihicului ei. Silenţios, aceasta fuge în miez de noapte şi se ascunde în portbagajul maşinii. Este căutată pe stradă cu disperare, de îndată ce lipsa ei s-a făcut simţită, însă fără succes. În casă domneşte aceeaşi linişte obişnuită. Tatăl porneşte la lucru. Maşina rămâne parcată în faţa clădirii unde munceşte, însă uşa portbagajului rămâne nemişcată, fata rămânând acolo.

Sfârşitul filmului este deschis, findu-ne oferită libertatea de a interpreta finalul şi a trage concluziile după bunul plac. Oare fiica cea mare a murit? Sau oare nu s-a simţit pregătită să privească în ochi viaţa reală, exterioară, după atât de mulţi ani în care a trăit în confortul impus de lumea utopică a tatălui ei? A renunţat ea atât de uşor la lucrul pe care l-a dorit dintotdeauna, libertatea, din cauza fricii?

Andreea Stoica

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de