Revărsări identitare

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online

Etichete: , ,

Publicat în July 21, 2015 , o comentarii

potopul-johnny-halberg„Potopul” din romanul omonim al norvegianului Johnny Halberg (Potopul, Editura Univers, 2005) nu e nici pe departe unul care pune dezechilibrul social pe seama unei întâmplări naturale. Pe fondul inundaţiei cu care ameninţă râul Kvenna, în Melhus (regiunea Meløya), o localitate norvegiană, situată parcă la capăt de lume, oamenii trăiesc demult sub influenţa tensiunii acumulate de-a lungul timpului, care e bazată pe antipatii personale, pe frustrări familiale şi pe orgolii patriarhale. O lume care nu e deloc departe de atmosfera romanului Zgomotul şi furia, al lui William Faulkner, care şi funcţionează remarcabil, de altfel, ca model pentru volumul norvegianului.

Din punct de vedere al identităţii narative, romanul e structurat ca un dialog de perspective, Robert Gjørstad (fermier) şi Stein Ove Sand (poliţist) fiind cele două voci care polemizează nu doar ca stil narativ, ci şi ca structură umană. În paralel, cele două discursuri reconstituie, treptat, istoria unei întregi familii, cu toate deviaţiile ei trecute şi prezente, cu traumele identitare şi sociale care le-au înconjurat şi cu mărturisirile capricioase care le însoţesc. Atmosfera de roman poliţist, realist cu nuanţe psihologice e condimentată cu o notaţie puternic norvegiană, romanul fiind împânzit de referinţe şi nume locale, tipic norvegiene, ţinute sub observaţie de ochiul critic al naratorului dublu pe care îl conturează textul.

Ca poveste, romanul gravitează în jurul relaţiilor dificile pe care Robert le are atât cu Greta, o mamă încăpăţânată şi aproape inconştientă de propriile decizii greşite; cu Nina, sora de şaisprezece ani care nu ezită să îl atragă, fără succes, în capcana incestului şi care nu se dă în lături de la promiscuul unei vieţi sexuale ilicite;  cu fratele cu dizabilităţi Jonny,  dar şi cu celălalt fratem Hugo, plecat de acasă, care are cu pretenţii de moştenire a fermei părinteşti şi care e suspectat în acelaşi timp de paricid. Pe de altă parte, povestea lui Stein Ove Sand combină imaginea poliţistului devotat muncii sale, obedient normelor, fără a fi lipsit de curaj, însă modest şi lucid, cu imaginea soţului îndrăgostit, dar înşelat şi părăsit, care e însuşi conştient că poate fi cu uşurinţă o pradă uşoară şantajului sentimental atât al părinţilor sau bunicilor, cât şi al fostei soţii, Siv. În plus, fantoma lui Ludvik, fratele vitreg nazist al bunicului lui Stein Ove, dar şi imaginea vecinului Tråseth care trăieşte singur de la moartea soţiei, atrag atenţia asupra faptului că romanul expune şi trama înstrăinării de comunitate, ca şi de sine însuşi.

În fine, potopul real care distruge cea mai mare parte a bunurilor oamenilor din Meløya nu e, în realitate, nici liant, dar nici factor separator, ci mai degrabă are funcţie revelatorie şi reglatorie. Explozia psihologică ce are loc în sânul celor două familii, precum şi dezvăluirea unor secrete ascunse temeinic eliberează personajele de o povară interioară, fără însă ca acest lucru să regleze lucrurile la nivel de scenariu, finalul rămânând unul deschis atât opţiunilor, cât şi interpretărilor. De altfel, ceea ce reuşeşte Johnny Halberg cu acest roman nu e atât să redea o mostră de inovaţie estetică, ci mai degrabă să creeze o istorie cu miză socială şi individual-umană, percutantă prin întrebările şi aspectele cu care polemizează, în mod concis, ironic, şi anti-calofil. Astfel, captivat de povestea şi suspansul romanului, cititorul atent va sesiza fără îndoială spiritul critic al autorului raportat la o societate marcată de instabilitate şi alienare.

Gianina Druţă

Mai multe articole de