Cerise @ Comedy Cluj 2015

De . Categorii: Cronici, Doar online, Film

Etichete:

Publicat în October 22, 2015 , o comentarii

Regia: Jérôme Enrico

Anul: 2015

Cerise posterCerise este o prezență stridentă în competiția Comedy Cluj 2015. Cerise, o adolescentă pariziană după cel mai fidel stil revistă-pop modern, cu părul roz și nedespărțită de social media, se trezește în Kievul protestelor din Maidan, obligată să frecventeze, în uniformă, o școală ucraineană de limbă franceză, care divinizează cultura franceză clasică, și să doarmă în bucătăria fără glamour a unui tată insensibil. Ai zice că nu se poate găsi un film cu un conflict mai strident între protagonist și mediu. Se poate, și încă în filmografia aceluiași regizor, Jérôme Enrico, a cărui specialitate pare a fi comedia de tip pește pe uscat. Filmul anterior lui Cerise, Paulette (2012), un hit de public în Franța și câștigătorul premiului Comedy Cluj pentru cel mai bun film în 2013, spune povestea comică a unei bătrânele devenită drug-dealerul cartierului. N-ar fi de mirare dacă Cerise îi va călca pe urme în popularitate.

Comicul vine, evident, din nepotriviri. Cea mai bună prietenă a lui Cerise în Ucraina este o bătrână drăguță care o îndeamnă mereu să mănânce (Mangé, mangé!) și care crește găini în apartament. Cele două BFFs nu vorbesc o limbă comună, dar discută despre pop stars și genți de lux răsfoind reviste de modă. Întrebată la școală cine-i Lenin, Cerise răspunde un cântăreț brazilian. În casa unui magnat francofon ucrainean, pe aceleași piedestaluri de glorie stau busturile lui Voltaire și Gérard Depardieu. Kitsch-ul aproprierii culturii occidentale în Ucraina e o sursă copioasă de comic.

Cerise este o comedie ușoară care își expune pe față clișeele comice pe care de folosește, pe de o parte, și apoi clișeele de percepție culturală pe care le exploatează. Pe alocuri exagerarea clișeului iese de sub control, provocând un comic-absurd, ca atunci când starul unui vernisaj de artă contemporană în Kiev este o sculptură gigantică reprezentând un buchet de falusuri erecte.

Comicul este reținut numai în secvențele politice ale filmului, lăsând descoperit un simplu clișeu politic care devine problematic. Nu găsești nimic de râs când ți se spune, simplist, că toți marii proprietari sunt diabolici (ucigași, lacomi și de un prost gust debordant) și că toți oamenii simpli sunt pâinea lui dumnezeu (ospitalitatea miraculoasă bătrânelor care se împrietenesc cu Cerise, și a voluntarilor care fac de mâncare și îngrijesc răniții în piața Maidan). E adevărat că Cerise nu e o comedie politică și că nu poate fi luată în serios sub acest aspect, dar în final, acesta este motivul care o îndreaptă pe calea cea bună pe adolescenta în rebeliune. Reîntoarsă în Paris, Cerise este o ființă matură, nu pentru că ar fi trecut printr-o experiență de viață dificilă, ci pentru că a avut un crush incontrolabil pe un revoluționar cultivat din Maidan, care a inspirat-o să urmărească știrile, în loc să răsfoiască revistele de modă, să citească Zola și să se uite la Godard. În final, Cerise este o comedie ușor condescendentă față de cultura occidentală contemporană pe care o clișeizează în portretul adolescentei Cerise din intriga filmului.

Cerise o introduce pe marele ecran, într-un performance strălucitor, pe Zoé Adjani, nepoata celebrei actrițe franceze Isabelle Adjani (Nosferatu – Herzog, The Story of Adele H – François Truffaut).

Mai puteți prinde Cerise în cadrul festivalului Comedy Cluj, la cinematograful Florin Piersic, mâine, 23 octombrie, de la ora 20:30.

Maria Pozsar

Mai multe articole de