Provincia miracolelor II

De . Categorii: Diverse, Doar online, Literatură

Etichete: ,

Publicat în October 07, 2015 , o comentarii

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. – Din ce an e cartea? Ah, mai veche de 2 ani? Atunci nu poți scrie despre ea.

Am pledat întotdeauna pentru experimente morbide, făcute și pe vii, și pe morți. Asta a diferențiat Curtea Miracolelor de restul Orașului. Asta ne-a diferențiat pe noi de nobili. Dar avem o trăsătură comună și tragică: ne supunem toți unei legi pe care astăzi, în anul Domnului π – 1, nu o mai accept: în timpul anului, în fiecare zi, ne înghesuim toți în Gară și așteptăm. Toți avem lumânări, toți vrem să le aprindem la viii sau la morții Nou-Veniți. Deși, ce-i drept, spre deosebire de nobili, pentru orice eventualitate, noi avem la noi și torțe și furci.

Când ajung, tăbărâm toți pe ei. Evident, se creează haos, din disperarea de a aprinde la timp lumânările unde trebuie, înainte să le treacă timpul. Doi ani. Atât. În cei doi ani, Nou-Veniții trec pe la ceaiurile dansante ale nobililor, și apoi vin la noi, unde, cu lumânările încă aprinse, îi pârlim încet, să vedem unde doare, cum reacționează, ce culoare devin etc. Neplăcut, dar metoda dă roade, se știe. După doi ani, lumânările noastre rămân în cloud, Nou-Veniții sunt fericiți că au fost cântați, de bine, de rău, și iar ne înghesuim în Gară.

Numai că astăzi, în anul Domnului π – 1, pe strada aia lungă-lungă care duce la Gară a apărut un spectacol mai morbid decât toate experimentele noastre din Curtea Miracolelor: anticariate pline de vii. Pentru că, ce se întâmplă? Nou-Veniții sunt în fiecare an atât de mulți, încât atunci când îi așteptăm, ne legăm la ochi și orbecăim în mulțime, sperând să aprindem lumânări pentru cât mai mulți, cât mai buni. Îi aducem în laborator pe cei pe care, din marea mulțime, i-am prins întâmplător, sau pe care i-am descoperit pentru că ne-am ghidat unul după vocea celuilalt: Psst! Am găsit unul ok. E acolo lângă crâșmă. Ia-te după miros, dar du-te repede, că imediat trec doi ani!

După primul val de Nou-Veniți, cei care nu au fost invitați la ceai sau la masa de tortură, rămân să se plimbe singuri prin Gară. Nu pot rămâne acolo, pentru că ar încurca următorul val. Drept pentru care sunt legitimați, încărcați în camioane și dispar. Astăzi, anul Domnului π – 1 se termină și, normal, o pornim toți din nou pe strada aia lungă-lungă. Dar refuz să mai ajung până la Gară. Savonarola a înnebunit de tot. Nu mai arde totul după finalul anului, pentru că nu mai e legal, și tortura e treaba noastră acum. Dar a transformat anticariatele în gropi comune. Ați înnebunit și voi? De ce îngropăm viii? Refuz să mai îmbrac doliu ca să pot sta de vorbă cu viii de jos. Refuz să fac contrabandă cu instrumente de tortură, să le spun viilor să păstreze liniștea cât tai degete. Refuz să cred că nobilii nu au furișat nici ei, măcar din când în când, câte un ibric acolo jos. Imediat se termină și acest an al Domnului și vine noul val. Vreau să fie salvați măcar cei care acum vor rămâne să orbecăie singuri la Gară. Dacă nu se schimbă Legea, măcar spargeți roțile camioanelor care vin după ei.

Pledez pentru amnistie! Pledez pentru eliberarea, măcar condiționată, a celor vii. Dați-le măcar încă doi ani cu suspendare, cu domiciliu obligatoriu în Curtea Miracolelor. Nu mai iau pe nimeni de la Gară și mă ocup doar de ei. Dar vreau milă pentru vii.

Vreau răscoală în anticariate și moarte anticarilor!

Cu drag și cu furie,

Clopin Trouillefou

PS: Deyr fé,
deyja frændr,
deyr sjalfr it sama,
en orðstírr
deyr aldregi,
hveim er sér góðan getr.  (Wardruna – Helvegen)

(Cattle die,
Friends die,
So, too, must you die.
Though one thing
Never dies;
The fair fame one has earned)

Anca Chiorean

Anca Chiorean

Am o pasiune pentru dualităţi, treimi, bipolarităţi şi, mai ales, oximoroni. Pe toate le caut peste tot. În jurul meu, în cărţi, în teatru, în filme. Şi, de cele mai multe ori, le găsesc.

Mai multe articole de