Portretul lui M

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online

Etichete: ,

Publicat în March 27, 2017 , o comentarii

 

Portretul lui M de Matei Călinescu (Humanitas, 2016) – alături de Un altfel de jurnal: Ieșirea din timp   deschide seria de opere care, respectând specificațiile testamentare ale autorului, intenționează să îi redea în integralitate scrierile. Această carte este o biografie a fiului lui Călinescu, decedat înainte de a fi împlinit 26 de ani, după o criză epileptică.

În cele 40 de zile simbolice de la dispariția fiului său, Matthew, Matei Călinescu retranscrie și ordonează fragmente despre acesta din jurnale mai vechi, încercând să pună cap la cap piesele puzzle-ului reprezentat de M, dar și să facă un exercițiu spiritual, să mediteze asupra vieții lui Matthew. De asemenea, are și scopul de a salva amintirile care urmau „să se risipească în târziul cețos al memoriei”. (7) Portretul începe cu câteva însemnări dintr-un jurnal ținut de Călinescu, acestea datând din ziua nașterii lui Matthew: „M e un copil dorit, iubit” (9),  Matthew însemnând în ebraică „dar de la Dumnezeu”.

Încă enigmatica  boală cu care Matthew a fost diagnosticat la șapte ani, autism, îl obsedează pe Matei Călinescu și după moartea fiului său, fapt care îl determină să aleagă pentru ediția în limba engleză a cărții termenul de „enigmă”. M rămâne în memoria celor din jurul său o enigmă, numeroasele studii realizate despre această afecțiune neputându-i clarifica personalitatea și comportamentul.

Inteligența precoce a lui M se transformă, după aflarea diagnosticului de Asperger, o formă mai blândă de autism,  în „fantasma unei duble cvasisinucideri, a unei ieșiri definitive din lume, […] a rușinii de a avea, târziu în viață, un copil handicapat” (21), un copil considerat bolnav fiind marginalizat, exclus de societate, și simultan în permanentă nevoie de asistență. Pe întreaga durată a vieții lui M, dar și după moartea sa, Matei Călinescu își îndreaptă atenția asupra oricărei descoperiri sau oricărui studiu medical care ar clarifica diagnosticul și încearcă să înțeleagă enigma din jurul lui M. Diagnosticarea lui M în liceu cu epilepsie și descrierea detaliată a crizelor, ultima fiindu-i fatală, aduce o nouă serie de întrebări și îngreunează și mai tare viața familiei. Ca o modalitate de acceptare a suferinței, Matei Călinescu își imaginează la două zile după moartea lui M un dialog: „Moartea ta e o mare tragedie pentru noi”, răspunsul fiului său fiind: „Orice moarte e o mare tragedie” (18), deși una banală, previzibilă.mod inconștient, Matthew considera moartea ca pe ceva despre care nu merită să vorbești prea mult, un adevăr înspăimântător, dar cunoscut de dinainte.

Cititorul este martorul catharsisului lui Matei Călinescu, părtaș la un amestec de durere, tristețe, liniște și acceptare. Purificarea vine scriind, evenimentele se așază de la sfârșit la început. Post-scriptum, capitolul scris la un an după moartea lui Matthew aduce o nouă doză de acceptare, dispariția preconcepțiilor, proiecțiilor false și așteptărilor: „Probabil că el a fost primul care și-a dat seama că noi doi aparțineam unor specii diferite, că o comunicare reală, profundă între noi […] era exclusă”. (233) Lectura celor mai noi descoperiri legate de autism aduce și ea o oarecare împăcare în orizontul lui Matei Călinescu, scopul fiind înțelegerea lui M și a celor aflați într-o situație similară, dar și a sa în raport cu alți autiști. Cartea e și un jurnal medical –anumite piste ajutătoare sunt aduse de numeroase studii și cărți legate de autism, unele scrise chiar de persoane diagnosticate cu această tulburare. În special, Nobody Nowhere, de Donna Williams, reușește să-l introducă pe Matei Călinescu în universul autist, fascinând și, pe alocuri, răspunzând unor întrebări care păreau fără răspuns. Până la final, autismul rămâne însă necunoscut, misterios și complex, cu ciudata lume pe care o dezvoltă.

O altă coordonată este strânsa prietenie a lui M cu Phil, diagnosticat și el cu Asperger, care își dedică timpul pentru a-l ajuta. Prietenia lor poate fi observată și din punct de vedere medical, ca un studiu de caz asupra relațiilor care se dezvoltă între autiști. Phil, din mentorul și meditatorul lui M la matematică și la fizică, devine discipolul lui, Matthew exercitând o puternică influență asupra comportamentului și psihicului prietenului său.

Deși pentru Matei Călinescu biografia are mai ales un scop autoterapeutic  – „Am scris această carte pentru mine – ca un soi de exercițiu spiritual”  (8), autorul speră că va putea folosi și altor persoane aflate într-o situație asemănătoare. Cartea reunește informații prețioase despre autism, Asperger, studii, filme legate de tulburare, aspectele sociale pe care le implică, cum ar fi dificultatea celor afectați de această dizabilitate și a familiilor lor de a se integra în anumite cercuri. Apariția unei noi complicații, epilepsia, la unii pacienți printre care și M, aduce noi griji și semne de întrebare: „Deodată, a început să tremure, să clănțănească din dinți, cu trupul străbătut de convulsii din ce în ce mai puternice, ca niște valuri furioase […]” (124). Crizele foarte dese îi provoacă leziuni și îi slăbesc organismul, M fiind tot mai des spitalizat.

În ultimele pagini ale cărții, Matei Călinescu ia în considerare ideea conform căreia Matthew își presimțea dispariția, acesta refuzând să mai audă cuvântul „moarte”. Deși știa că viitorul oricărei persoane implică moartea, lui M îi era frică de un viitor în care ar fi putut să rămână singur, fără părinții lui. Refuzul lui de a-și proiecta viața în singurătate era dublat de calmul și seninătatea care îi prevesteau iminenta dispariție, având certitudinea că avea să meargă în cer.

Iulia Ciogescu

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de