Până și câinii – un roman povestit de „dincolo”

De . Categorii: Carte, Cronici, Doar online, Literatură, Proză

Etichete: ,

Publicat în April 10, 2017 , o comentarii

 

Până și câinii

Romanul Până și câinii, scris de Jon McGregor și premiat cu International IMPAC Dublin Library Award, începe direct cu momentul în care poliția găsește un cadavru. În timp ce sunt luate toate demersurile investigației începute la locul în care s-a produs posibila crimă, continuate la morgă şi finalizate la tribunal, șapte săptămâni mai târziu, prin stabilirea oficială a unui deces natural, cititorul parcurge o analiză detaliată, neașteptată a situației. Naratorul, incluzându-se mereu într-un grup de alți martori, face o incursiune prin viața lui Robert, bărbatul alcoolic găsit mort în apartamentul în care locuia și unde deseori poposeau oameni ai străzii, dependenți de heroină. Robert le oferea adăpost, iar ei îi duceau mâncare și băutură. Aproape de finalul romanului se confirmă o bănuială: martorii, care sunt alături de Robert de la început și până la sfârșit, ca într-un priveghi sau ca la o întâlnire terapeutică, sunt tovarășii săi, toți recent decedați: „Totul e doar o simplă coincidență, nu-i așa. Toate astea. În intervalul ăsta de timp așa scurt. Haideți și căutați argumente dacă vreți, dar ele nu există. Trebuia să se întâmple odată și odată și nu mai înseamnă nimica acum” (153).

Originalitatea autorului constă în felul în care a ales să lase trecutul personajelor să se dezvăluie treptat, alambicat, cu multe întreruperi ideologice și semantice. Stilul scriiturii sale imită procesul gândirii unui om agitat, în sevraj, al unei gândiri împiedecate de propriile amintiri, ca un puzzle îmbârligat ce se conturează pe măsură ce straturile mai profunde ale fiecărui personaj sunt dezvăluite cititorului. Un alt avantaj constă în nararea din retrospectiva tovarășilor decedați – ca narator la persoana I, plural − deoarece lor li se îngăduie să fie prezenți în locuri și în momente care, altfel, ar fi fost invizibile, tot așa cum oamenii de pe străzi sunt ignorați.

Amintirile devin accesibile, sunt derulate precum un film, iar povestea lui Robert iese din mister. Naratorul îi poate vedea pentru prima dată soția, Yvonne. Mai important, poate vedea cum a pierdut-o: „N-am cunoscut-o niciodată pe Yvonne, dar o vedem acum. Acum vedem altfel lucrurile” (15). De asemenea, degradarea stării apartamentului, derulată pe repede înainte, e o tehnică narativă puternică prin analogia planului vizual cu cel psihologic.

Absența unei critici asupra acestui stil de viață, a traiului pe străzi, a ciclului repetitiv prin care trec doar pentru a-și procura următoarea doză, lasă loc empatiei și permite cititorilor să își pună singuri semne de întrebare cu privire la circumstanțele prin care asemenea personaje pot, cu adevărat, să ajungă într-o stare atât de degradată. De asemenea, fără să impună, semnalează problemele unui sistem ce pare, din exterior, perfect funcțional. McGregor atinge aceată temă și în primul său roman, If Nobody Speaks of Remarkable Things, publicat în 2002.

Personajele moarte se întreabă dacă Robert și-a revăzut toată viața într-o clipă. Mike, care era doar în comă indusă, le face un tur, arătându-le atât lor, cât și cititorilor, moartea fiecăruia, iar nedumerirea lor e dacă nu cumva trec și ei printr-o asemenea rememorare.

Nimic din ce e tragic în acest roman nu e prezentat ca atare, ci natural. Autorul nu a recurs la metode uzuale pentru a impune opinii sau sentimente, ci a lăsat această libertate de a alege, după cum spune chiar el: „[A]m vrut ca povestea să aibă prioritate și să las chestiunile sociale să iasă la suprafață în mod firesc” (4). Tehnicile sale apropie cititorul de personaje, îl implică fără a-i lăsa posibilitatea distanțării. E ca și cum, odată începută cartea, cititorul este prins în acel ”noi” și devine un martor tăcut, legat de mâini, neputincios și forțat să participe la o ultimă terapie de grup prin rememorare.

 

Foto source:

https://i.guim.co.uk/img/static/sys-images/Guardian/Pix/pictures/2012/6/13/1339606961469/International-Impac-Dubli-008.jpg?w=300&q=55&auto=format&usm=12&fit=max&s=4a24215177214eb0d8e10e03bdcd1709

Iulia Roșca

Mai multe articole de