Livia Ștefan: camera 108. seekers who are lovers

De . Categorii: Doar online, Poezie

Etichete:

Publicat în March 21, 2018 , o comentarii

 

tu ore întregi cânţi doar cuvinte care nu fac sens

cuvinte inventate pe care doar muzica le înţelege tu nu

dă-mi un limbaj în care să ştiu să tac

cuvinte să antifoneze

totul

sunete pentru gesturi şi metafore

muzica atonală  în care să-mi pun realităţile

cele mai absurde

să mă mint mai frumos ca într-o ficţiune

dă-mi cuvinte în care să mă reasamblez

în care să încerc

pe bune

cu totul

dă-mi un limbaj care să nu-mi dea speranţe

un limbaj al certitudinilor

vocabularul creanţelor certe lichide şi exigibile

ceva împotriva indeciziilor

limbajul care să nu promită nimic din ce nu poate face

şi fractali şi artere prin care să circule

dă-mi o expresie pe care să ştiu s-o iubesc

ceva să mă poată întoarce oricând

în locurile abandonate din tot ce n-am spus

 

 

aceleaşi coridoare deşi diferite. identice. păcatul divizat în miile de faţete ale aproximărilor.

liniile între care viaţa se termină

s-a terminat

se va termina

 

acelaşi blocaj. la încheieturi. la gât. şi la glezne. acelaşi mod în care ştii să faci oamenii să râdă.

acelaşi mod în care îi faci nefericiţi. aceleaşi idealuri recomandate.

iubirea-i aici şi dispare

 

autostrada aleargă sub maşina din care iese mult fum de ţigară pe jumătate ieşită pe geam cu braţele goale frenetice goale şi albe o fată cu părul roşu cu mâinile goale în vânt cântă fericirea-i aici şi dispare

 

suntem doar conductori ai emoţiilor. anonimi. nişaţi. blocaţi în tăceri superficiale scurse în whiskey, votcă şi gin

perfecţiuni în camera de simulare

şi disimulare

viaţa-i aici şi dispare

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de