tu ore întregi cânţi doar cuvinte care nu fac sens
cuvinte inventate pe care doar muzica le înţelege tu nu
dă-mi un limbaj în care să ştiu să tac
cuvinte să antifoneze
totul
sunete pentru gesturi şi metafore
muzica atonală în care să-mi pun realităţile
cele mai absurde
să mă mint mai frumos ca într-o ficţiune
dă-mi cuvinte în care să mă reasamblez
în care să încerc
pe bune
cu totul
dă-mi un limbaj care să nu-mi dea speranţe
un limbaj al certitudinilor
vocabularul creanţelor certe lichide şi exigibile
ceva împotriva indeciziilor
limbajul care să nu promită nimic din ce nu poate face
şi fractali şi artere prin care să circule
dă-mi o expresie pe care să ştiu s-o iubesc
ceva să mă poată întoarce oricând
în locurile abandonate din tot ce n-am spus
aceleaşi coridoare deşi diferite. identice. păcatul divizat în miile de faţete ale aproximărilor.
liniile între care viaţa se termină
s-a terminat
se va termina
acelaşi blocaj. la încheieturi. la gât. şi la glezne. acelaşi mod în care ştii să faci oamenii să râdă.
acelaşi mod în care îi faci nefericiţi. aceleaşi idealuri recomandate.
iubirea-i aici şi dispare
autostrada aleargă sub maşina din care iese mult fum de ţigară pe jumătate ieşită pe geam cu braţele goale frenetice goale şi albe o fată cu părul roşu cu mâinile goale în vânt cântă fericirea-i aici şi dispare
suntem doar conductori ai emoţiilor. anonimi. nişaţi. blocaţi în tăceri superficiale scurse în whiskey, votcă şi gin
perfecţiuni în camera de simulare
şi disimulare
viaţa-i aici şi dispare
