Interviu cu Adina Lazăr despre piesa „3 milioane“ & altele (2/2)

De . Categorii: Doar online, Interviuri, Social

Etichete: , , ,

Publicat în May 07, 2018 , o comentarii

PARTEA A II-A

 

Paul-Daniel Golban: E dificil să creezi umor în legătură cu teme religioase?

Adina Lazăr: Nu pot răspunde în numele altora, dar mie îmi vine foarte ușor să creez umor când vine vorba despre cele sfinte, dar asta și pentru că eu am crescut la țară și când eram mică mergeam la biserică. În postul Sfintei Marii mergeam timp de două săptămâni, în fiecare seară, și cântam imnuri. Și știu ce făceam noi de fapt acolo, ne duceam să ne alergăm, să râdem sau, când am mai crescut, să ne uităm la băieți, la fete, la una-alta. Cumva înțeleg din interior mecanismele astea de ritual ale bisericii și de aceea mi-e foarte ușor să le deconstruiesc și să le dau o notă de umor. Când vine vorba de „cele sfinte” sursele umorului sunt nețărmurite. Și nu e greu: câte nebunii nu se fac în numele creștinismului? De exemplu în Noul Testament Isus nu vorbește nicăieri despre homosexualitate, dar fii atent ce spune un preot  „Pentru mine este evident că lui Isus nu-i plăceau homosexualii.“ „Păi de unde?“ „Că n-a fost niciodată la o nuntă de homosexuali.“  Fac ei singuri comedie, preoții, în felul în care se exprimă. În Biblie se spune că se pedepsește cu moartea alăturarea de două țesături diferite. Și atunci cum faci tu selecția: ce iei de bun și ce nu? Asta mi se pare mie haios.

Iar Arsenia Boca…  Mie mi se pare ceva meta de-a dreptul: tot cultul acesta, toată nebunia cu Arsenie Boca. Dacă mergi la Mănăstirea Prislop, unde e mormântul lui, nu ai unde parca mașina: e închisă șoseaua pe 10 kilometri, plin de oameni. Am auzit tot felul de anecdote, ce zic oamenii stând la coadă, cum se înjură sau se împing în încercarea de a ajunge la mormânt.  Trebuie să mai studiez chestiunea asta – Arsenie Boca și poporul român.

 

P.-D. Golban: Piesa „PENA“ a primit locul al II-lea la Festivalul Național de Debut „DbutanT“, organizat la Sfântu Gheorghe de Teatrul „Andrei Mureșanu“. Cum te simți să știi că munca ta e validată?

Adina Lazăr: A primit, cred eu, cel mai mare premiu pe care putea să îl primească, pentru că piesa lui Botond Nagy care a luat premiul I era din start din altă ligă, să zic așa. Eu știam piesa și o văzusem în fotografii, nu am apucat să o văd la Sfântu [Gheorghe], dar știam lucruri foarte bune despre ea și știam despre el că este un regizor foarte bun. Ceea ce puteam noi să sperăm era să luăm locul al II-lea, după Botond. Și m-am bucurat – pentru mine a fost o realizare. [Piesa] e făcută la Create. Act. Enjoy din resurse minimale: două scaune și un rack de haine. Și două actrițe din punctul meu de vedere foarte bune – Andreea Șovan și Oana Secară. Spectacolul a fost în multe orașe din țară, l-au văzut foarte mulți oameni […]. M-a bucurat foarte mult că am reușit, împreună cu fetele, să îl ducem în multe locuri și să luăm și premii cu el. Oana Secară a luat premiul de debut la Bucharest Fringe în 2017. A fost o recunoaștere a faptului că suntem o echipă bună, că am făcut un produs bun împreună. Faptul că am primit această validare de la Sfântu Gheorghe a însemnat foarte mult pentru mine. Acolo e un loc foarte prielnic pentru teatru, sunt niște actori pe care îi respect și o directoare care face lucruri extraordinare. Poate dacă primeam premiul de altundeva nu ar fi avut aceeași însemnătate pentru mine.

 

P.-D. G.: Ar putea teatrul de stat susține proiecte precum „PENA“ sau „3 milioane“?

A. L.: Nu știu ce să spun. S-a pus problema că am putea juca la Vâlcea spectacolul „3 milioane“, dar am întâmpinat – chiar dacă directorul am înțeles că a îmbrățișat ideea – niște probleme la consiliul județean și nu mai suntem primiți. Ori, teatrele, în primul rând, sunt niște instituții de stat și depind mult de cine e la conducerea consiliului local. E puțin probabil ca un teatru dintr-un oraș mic să accepte așa ceva, mai ales că PSD susține proiectul de modificare a constituției și implicit organizarea referendumului. Ei sunt la conducere peste tot și dacă vii cu un spectacol ce militează tocmai împotriva politicilor tale nu cred că ar accepta ușor. „PENA“ poate da, fiindcă vorbește și despre femei, nu doar despre drepturile LGBT, dar „3 milioane“ e prea subversiv, iar scopul nu e să se joace într-un teatru de stat. Cred că nici scopul nostru nu e acesta.

 

P.-D. G.: Atunci când vei călători prin țară cu piesa „3 milioane“, la ce reacții te aștepți în general?

A. L.: Ne așteptăm la reacții de toate felurile. Am stat și am discutat ce am face în cazul în care activiști de la „Coaliția pentru Familie“ ar vrea să ne oprească spectacolul. Am făcut și astfel de scenarii, dar la Cluj nu am avut problema asta. E drept că a fost premiera; s-a jucat o singură dată. Vom vedea data viitoare. Mă aștept la orice fel de reacții, dar suntem pregătiți.

Eu consider că e un demers îndreptățit, că nu lezăm în niciun fel pe nimeni. Da, punem niște semne de întrebare, pentru că nu suntem de acord cu niște idei. Nu avem nimic cu niște persoane, ci cu ideile spuse de aceste persoane și cred că avem toate argumentele să îi combatem în lucrurile pe care le susțin și atunci nu mi-e frică de o confruntare directă. Cred că am putea să avem un dialog. Tocmai acesta e scopul spectacolului. Dar aș prefera să nu fie lucruri duse la extrem, să vină cineva să ne oprească spectacolul.

 

P.-D. G.: Ce planuri de viitor ai? Vezi cumva un nou capitol în ceea ce înseamnă deja „PENA“?

A. L.: Din păcate văd un alt capitol, având în vedere că tocmai s-a introdus o lege – „prima bătaie“ – care spune că un agresor poate scăpa de acuzaţii dacă este la prima abatere şi dacă îşi convinge soţia sau iubita să-l ierte. Atâta timp cât femeile în România sunt în continuare discriminate, dezavantajate și sunt cetățeni de rangul al doilea, cred că PENA 2, PENA 3 și PENA 4 sunt o continuare probabilă. Mi-aș dori să trăim într-o societate în care să fim toți cu adevărat egali, să fim cetățeni și oameni, dar cred că dacă acum se face referendum pentru limitarea drepturilor persoanelor LGBT, nu e exclus să ne trezim cu un referendum cum că femeia ar trebui să stea acasă, să își vadă de copii, să nu i se mai permită să lucreze.

Ca proiecte de viitor, voi începe la Reactor, cu Love Me Tinder, un text al lui  Kata Győrfi. Încă nu ne-am apucat de lucru, dar cred că în curând vom demara proiectul și sperăm că va avea premiera prin septembrie. Titlul face referire la o piesă a lui Elvis – Love Me Tender – și e vorba despre rețelele de dating. Va consta tot într-un proces de documentare, dar nu pot vorbi prea mult, neștiind exact direcția proiectului.

 

Adina Lazăr (n. 20 ianuarie 1987, Zalău, jud. Sălaj) este regizoare de teatru documentar. A absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune, atât la specializarea Regie de teatru, cât și la Arta Actorului. În prezent lucrează la Compania independentă de teatru și film Create. Act. Enjoy din Cluj-Napoca. A semnat printre altele regia la piese precum PENA, #Abuz. Mâine plec acasă sau Eat me.

 

Sursă foto: Ioana Ofelia

 

AFLĂ MAI MULT:

Despre echipa din piesa 3 milioane: http://createactenjoy.com/echipa3milioane/

Paul Golban

Îmi place literatura scandinavă și cred că a o traduce în română înseamnă a o reciti. Iar acest lucru este cu atât mai adevărat în ceea ce privește poezia; ceea ce nu traduci cuvânt cu cuvânt rămâne poezie creată de tine.

Mai multe articole de