Pe scurt, despre distopia lumii de azi

De . Categorii: Diverse, Doar online

Etichete: , ,

Publicat în April 23, 2019 , o comentarii


       Pentru a ieși din circuitul clasic al prezentărilor de carte, pe data de 8 aprilie a avut loc primul eveniment din seria Inflexiuni, care își propune să ofere o alternativă prin discuții tematice despre ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor cu științele umaniste, epoca digitală, despre depresie, despre tehnologie și nu numai. Întâlnirea de luni, la Ceramic Café, a fost prezentată ca o discuție “despre distopia lumii de azi” moderată de Laurea T. Ilea, invitați fiind Ruxandra Cesereanu și Aurel Codoban.

       Am ajuns cu câteva minute înainte de ora șapte, chiar înaintea discuției propriu-zise, convinsă că voi găsi ușor un loc de unde să observ relaxat posibile polemici, ca să găsesc în schimb o cafenea plină cu oameni, inclusiv câțiva ascultând de la ușă. M-am strecurat mai mult sau mai puțin subtil într-un colț, chiar la timp înaintea prezentării invitaților și a temelor de discuție.

       Întrebările Laurei T. Ilea s-au concentrat asupra noilor tehnologii, modului în care percepem distopia, ajungându-se la dezbateri despre puterea simbolurilor, capacitatea unei societăți puternic tehnologizate să producă asemenea simboluri impunătoare și care este compatibilitatea, până la urmă, dintre acestea și știință. S-a problematizat felul în care e văzută distopia în postcomunism, mai ales pentru cei care nu au avut contact direct cu vechiul regim. Din perspectiva Ruxandrei Cesereanu, ideea de distopie nu este direct legată nici de lumea de azi, nici de lumile digitale, întrucât este asociată puternic ideii de totalitarism, care are altă însemnătate la momentul actual. Dacă este să privim raportarea spațiului nostru la distopie, constată că există o conștiință spectrală față de aceasta, care încă ne acaparează imaginarul colectiv.

       În contextul în care deja există generații care nu au trăit experiența comunismului, iar această spectralitate nu planează asupra lor în mod obsesiv, s-a luat în considerare altă fațadă a omului (post)modern, anume fragmentaritatea și dislocarea lumii de acum ca o posibilă formă a distopiei.  La aceasta, Aurel Codoban a răspuns cu o anecdotă, amintind un film din 1987, Space Balls, și felul în care acesta ia în derâdere clișeele filmelor science-fiction, dar și de posibilul conflict dintre simbol și tehnologie, vizibil pentru acesta în atacurile teroriste asupra Vestului. Din acest punct, ușor glumeț, au luat naștere diverse polemici în legătură cu subiectul, ajungând să se discute capacitatea lumii contemporane și a ficțiunilor acesteia de a crea noi simboluri, separate de cele deja existente din alte vremuri, dar mai ales dacă aceste noi simboluri pot fi unele pentru care ți-ai putea da viața. Alternativ, dacă există simboluri pentru care merită să trăiești.

      Dincolo de ipoteze, glume sau afirmații la care s-a mai râspuns cu un râset nervos, prima întâlnire din cadrul Inflexiuni a fost bine primită de public, oferind un cadru ideal pentru viitoare discuții care poate într-un cadru mult mai rigid nu ar avea aceeași putere. Legat de o viitoare întâlnire, ne putem aștepta la una în luna mai, probabil la fel de captivantă.

Header: Pagina Inflexiuni / Roxana Pop

Jessica Brenda

Studentă la Facultatea de Litere majoritatea timpului, ferm convinsă că viața e un film de Iñárritu în care nimeni nu știe spaniolă. Sunt mai mereu cu camera în mână și în fața scenei, nu neapărat în ordinea asta.

Mai multe articole de