Cristina Eșianu – Poezii

De . Categorii: Doar online, Poezie

Etichete: ,

Publicat în November 14, 2019 , o comentarii

iunie

întinsă pe un fel de targă de vinilin

ea naște

expulzează ceva

își încrucișează picioarele

și le încrucișează pentru vecie

nimic nu va mai fi cum a fost

bebelușul smulge cărțile din bibliotecă

le băloșează

se rostogolește peste niște cd-uri

trage de niște Isuși Hristoși

camera e mică aceeași

bebelușul a umplut-o cu multă urină

mama e aproape veselă

vede de la balcon un bărbat gheboșit care vine spre casă

cară patru plase

e tatăl bebelușului ei

ea nu se aruncă de la balcon în brațele tatălui bebelușului

îi deschide zâmbind ușa

el îi povestește despre carburanți

o țeavă de eșapament

niște femei moarte

încarcerate în fiare

se așează pe canapea

e letargic

amândoi sunt letargici

mai mult tac

bebelușul îi trezește

zgârie chiar acum lumina

o zgărie cu unghiuțele lui

face un zgomot infernal

mama râde să acopere zgomotul

și tatăl râde

la urmă râde și bebelușul

octombrie

de ceva timp ea vorbește într-una

spune tot ce știe

își deșartă burta peste catedră

creierul

copiii mai mici se uită la ea ca la un prestidigitator

cel mai mic copil chiar i-a spus

doamnă nu pot să mănânc ce mi-a pus mama la pachet că pute

fă ceva ca mâncarea să nu mai pută

acum ea cumpără de mâncare

hrănește mulți copii

când n-are bani îi hrănește direct de la sânul ei

bebelușul e primul la rând

îl hrănește uneori și pe Gellu care e mort

ea nu mai dansează pe terasa de la etajul zece

țopăie totuși într-o sală cu lumini stroboscopice

poartă sacou și fustă până la genunchi

un domn la cravată o învârtește ca pe o bilă

o mișcă de colo colo

ea are senzația că muzica a murit

se zbânțuie de la stânga la dreapta

bărbatul ar vrea s-o penetreze

ea își amintește că i-a promis lui Ian că nu se va lăsa fecundată de boi

pleacă acasă

adoarme între buchete de varză

e încă tânără

poate s-o ia de la capăt

noiembrie

acum viața ei de fiecare zi începe cu o cutie

se termină tot cu ea

cutia e fascinantă

ea se gândește că undeva printre firele integrate ale cutiei

sunt stocate și scrisorile ei pentru Ian

ține în mână și o cărămidă cu taste

apasă pe o singură tastă dacă are vreun acces de panică

de regulă el nu răspunde

e în ședință

îi intră totuși un mesaj automat

niște scuze-n engleză

ea nu mai pune murături

le cumpără acum de la supermarket

uneori iese cu fiul ei la plimbare

fiul ei bolborosește ceva

ea îl tot pupă mecanic

fiul are niște ochi care îi acoperă gura

îi acoperă și pubisul

moartea nu mai contenește să apară

apare chiar și din dulapul în care ține scutecele bebelușului

ea e înspăimântată

crede că între scutece moartea pune la cale

decapitarea bebelușului

orașul arată și el ca un scutec prea plin

vara pute înfiorător

ciorile sunt urâte

nu mai iradiază compasiune

nici literatură

ea se gândește că ar trebui să plece

se hotărăște să se cațere pe o frânghie

care s-o ducă direct în America

îi e frică că nu se va descurca la urcare

cu o singură mână

iarna din nou

acum tristețea ei seamănă cu un cântec pe care îl aude la radio

n-o aruncă în aer

e o mică tristețe care se așează peste vesela murdară din bucătărie

ea o spală

curăță frenetic și pardoseala

o freacă cu mâna și cu piciorul

își spală pubisul

îl dezinfectează

pubisul trebuie să fie septic

pubisurile pe care se târăsc bebelușii

sunt septice

iarna din nou

sufletul ei are un fel de consistență vâscoasă

uneori plutește murdar pe ecranul calculatorului

ea constientizează alarmată că mai are un suflet

seamănă cu prostia aia pe care o cumpără copiii de la mall

slime la pachet cinci lei punga

o chestie pe care o poți ciopârți

o poți tufli d-un perete

o poți converti în minge de ping-pong

o poți transforma în aligator casnic

în păianjen electric

în foarfece chirugical pentru operații pe creier

alteori sufletul ei se zbate mizerabil în gura ei

împroașcă cu rahat omenirea

omenirii nu-i pasă

își șterge flegmele de pe față fără să se sinchisească

se ocupă de jocurile ei zilnice

materiale

Maculata crede că în fine

s-a eliberat de afect

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Mai multe articole de