Am avut trei filme preferate pentru competiţia de la TIFF. Niciunul nu a câştigat. Măcar Oxigen a primit Premiul Publicului: bine-meritat, dar total neaşteptat luând în considerare reacţiile sălii la diverse proiecţii (trebuie să mă repet: se pare că nu înţeleg umorul la romani, oricât aş încerca) sau votul publicului în general. Şi Vulcanul, un [...]
O conversaţie care durează cât un film. Sau un film cât o conversaţie. O singură dublă. Cam aşa cum ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, trăind de fiecare dată în secvenţe unice. Cu ezitări, greşeli sau reuşite, tot nu primim acordul regizorului pentru o refilmare. Dar revenind, o primă discuţie înregistrată ca [...]
Inspiră. Expiră. Doare? Doare fiecare secundă? Probabil că nu. Evitând căderea în melodramă (mai ales pentru că şi filmul de faţă se foloseşte de această abordare), gândesc totuşi că noi, cei pe care nu ne doare, murim oarecum mai în vis. Adesea remarcăm abia când ne doare, nu şi atunci când ne este bine, acel [...]
TIFF-ul meu a început de fapt luni. Vineri numai ce apucasem la repezeală vreo două proiecţii, după care un tren cu o destinaţie cam îndepărtată a interferat cu festivalul. S-a jucat un pic, şi-a completat ciclul obişnuit de vreo douăzeci de ore, s-a abţinut de la întârzieri suplimentare (pentru că, măcar de data asta, ştia [...]
Nu ştiu de ce am tot amânat să scriu despre Pina. Doar era filmul pe care îmi dorisem cel mai mult să-l văd la TIFF anul acesta. Poate tocmai de-asta. De altfel, a fost şi momentul care mi-a dat cele mai mari emoţii colaterale din cadrul festivalului. Pentru că se epuizaseră biletele şi mi se [...]
6 iunie. Roşu. Aştept la semaforul din faţă de la Diesel, îndreptându-mă spre Casa de Cultură a Studenţilor. Un bărbat se aruncă în faţa unei maşini. Slow-motion. Inclusiv viteza maşinii. O oglindă ruptă, destui spectatori. Un alt bărbat îl ridică pe “erou”: Ce faci mă? I-ai rupt oglinda domnişoarei. Domnişoara în cauză, cu oglinda în [...]
Până acum, dintre toate filmele în 3D pe care le-am văzut, două au reuşit să mă convingă, poate nu de necesitatea dimensiunii extra, dar măcar de meritul pe care aceasta îl poate oferi unei pelicule. Primul dintre acestea a fost Pina lui Wim Wenders. O scenă în faţa căreia chiar merită să te aşezi având [...]
Anul acesta TIFF-ul a inaugurat o nouă secţiune intitulată Tinereţe irosită din cadrul căreia – exceptând Iubirile imaginare ale lui Xavier Dolan (un film atât de fain încât, dacă mai aveţi ceva spirit adolescentin, e musai să mergeţi să-l vedeţi) – titlul care m-a atras cel mai tare a fost Camera sinucigaşilor. De ce mi-ar [...]
Ţin să mărturisesc că nu am cine ştie ce aplecare înspre problemele sociale, sau cel puţin nu înspre cele de ordin general, decizia mea de a merge la Şcoala noastră ţinând mai mult de intuiţie, de impresia lăsată de trailer (http://www.youtube.com/watch?v=RiujVekWkuQ) şi, cel mai mult, de curiozitatea şi dorinţa de a vedea totuşi şi ceva [...]
A film egy német faluban másfél év alatt lejátszódó „baleseteket” mutat be, amelyek mindenki számára érthetetlenek, és félelmet szítnak az első világháború előtti gyanús csöndben. A film első kockái két eltérő regiszterbe vezetnek be szimultán módon, egy élettörténet és egy krimi légkörébe érkezünk: látni egy monokróm képet, melyen egy puritán, múlt század eleji falu díszletét [...]