Noua cinematografie
De la Omuleţul lui Gopo la cine?
„Presupun că vă place şi vouă să desenaţi, dar ce aţi zice dacă aceste desene s-ar mişca? Atunci am avea un desen animat.” Această replică prin care Radu Igazsag (unul din cei mai mari regizori contemporani de animaţii româneşti) alege să îşi deschidă filmul O scurtă poveste, plonjează direct în problematica celei de-a şasea arte, [...]
Regizori români “exportaţi”: Radu Mihăileanu
În peisajul cinematografiei române, regizorul-scenarist Radu Mihăileanu reprezintă un caz singular, nefiind asociat noului val românesc de film, dar refuzând, totodată, o alipiere de orice altă mişcare cinematografică. Românul-francez (deja deschidem o problemă a revendicării acestuia), de origine evreiască (ca să nu mai punem la socoteală natura identitară) s-a impus în cultura filmică tocmai prin [...]
Un deceniu din viaţa unui bumerang (Lucian Pintilie)
Abordarea unei teme precum filmografia lui Lucian Pintilie arborează dificultăţi chiar şi pentru aceia care activează pe baricadele „de sector”, impasul fiind incontestabil în cazul tatonării acestui teren de către un amator, fie el chiar cinefil. Întrucât reverenţa e adesea o sabie cu două tăişuri, dorinţa de a marca ponderea pe care Pintilie o deţine [...]
Firesc, prea firesc (Marfa şi banii 2001, r. Cristi Puiu)
Atunci când saluta Marfa şi banii drept un debut care „aducea un suflu proaspăt într-o cinematografie terminală” (ca să împrumut formularea fericită din cronica în dialog Alex Leo Şerban – Mihai Chirilov), critica de film de la noi trebuie că înţelegea în bună măsură prin acest suflu un anume efect de realitate pe care filmul [...]
De la Kusturica la filmul românesc sau despre filmele cu ţigani care ne poartă noroc
Dacă de multe ori suntem puşi în postura de a ridica din sprânceană atunci când găsim (cu surprindere) în filmele străine câte un personaj român, de obicei mafiot sau care trage (în) ţeapă şi care vorbeşte limba rusă (sau invers), sau câte un personaj român mai tuciuriu, trebuie să luăm în calcul şi aspectele pozitive [...]
Cristi Nemescu – (Despre) nesfârşit.
La început a fost… dragoste la prima vizionare. Apoi reîntâlnirea a fost destul de ciudată, era şi nu (mai) era el. Iar la a treia întâlnire, ştiindu-i deja ciudăţeniile, sensibilităţile şi capriciile, a fost reîndrăgostire. De ce în ordinea asta, şi nu cronologic? De ce am început cu mijlocul unei relaţii, am continuat cu sfârşitul [...]
Mungiu 2/2. Studiu de caz: Amintiri din Epoca de Aur
Contextul A apărut, în sfârşit, o miniserie care descrie, cu o onestitate lipsită de resentiment, atmosfera din ultimii 15 ani ai erei comuniste, folosindu-se din plin de umorul negru românesc. Însă trebuie subliniat că Amintiri din Epoca de Aur şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile au fost gândite iniţial ca un întreg de [...]
Mungiu 1 : 1. Curs de iniţiere
Cristian Mungiu e un personaj foarte suspect, stilul lui nefiind nici pe departe constant. El sare de la un tip de cinematograf modern, în care accentul cade pe montaj şi artificiu, la un tip de cinema reţinut şi minuţios lucrat, în care nu ai de-a face cu o poveste, ci cu un decupaj din firesc. [...]
Scurte istorii personale. O incursiune în filmele lui Corneliu Porumboiu
A fost odată ca niciodată un bloc gri. Blocul respectiv trăia liniştit în comunism şi nu şi-a schimbat prea mult faţada în tranziţia spre democraţie. Blocul gri, comunist sau nu, îl regăsim în toate filmele lui Corneliu Porumboiu. Filmele de autor, scrise şi regizate de acesta, conţin şi propun o viziune minimalistă, centrată pe lumea [...]
