Dragă Horea Poenar, …ultimul deceniu, în poezie, mi se pare confuz; mi-ar fi greu să vorbesc despre el; cei de vîrsta mea s-au realizat (unii, epuizat), dar pe coordonate definite înainte de 1989, cei mai juni nu aveau cum să vină cu ceva nou (trebuie un timp de incubaţie); de-abia de acum înainte ar trebui [...]
Conceptul de postmodernitate a pătruns târziu în România, la douăzeci de ani după impunerea sa în Occident. El a fost descoperit şi aclimatizat în ideologia literară românească în deceniul al nouălea, prin intermediul traducerilor din engleză. De atunci, el a căpătat o mare vogă şi adopţiunea lui a suscitat o adevărată “bătălie” (în sensul “bătăliei [...]
„Primatul valorii, criteriu decisiv” de vorbă cu Norman Manea Norman Manea, deşi ne cunoaştem de câţiva ani buni, ştiu destul de puţine lucruri despre biografia ta. Ce ţi se pare demn de relevat – desigur, într-un spaţiu de interviu – pentru înţelegerea mai dreaptă şi mai exactă a prozei tale? Înţelegerea mai dreaptă [...]
Dacă imitaţia este adaptarea exterioară, gestuală şi verbală la altcineva, fără transfer psihic şi asumarea condiţiei acelui altcineva, fără angajament şi modificare lăuntrică, dacă arta trăirii urmăreşte “să încarneze” un personaj, să construiască adică imaginea interioară şi exterioară a unei proiecţii literare, anterioare actului teatral propriu-zis, socotind absolut viabilă şi, în cea mai mare măsură, [...]
1. Ce înseamnă pentru dumneavoastră literatura actualităţii? Dar literatura actuală? 2. Ce înseamnă, potrivit părerii dumneavoastră, literatura angajată? V-am ruga să precizaţi termenii relaţiei angajare-evazionism. 3. Personajul tipic – personajul model. Ce credeţi despre aceste două posibile ipoteze ale personajului? Ana Blandiana: 1. Literatura actuală este şi literatura de după ’44 sau de [...]
Dacă până la jumătatea acestui secol revoluţiile de sensibilitate s-au consumat mai ales în planul creaţiei, a doua sa jumătate s-a ancorat atât de stabil în zona criticii încât aceasta din urmă a părut să dea singură sensul dezvoltării ideilor literare, ba chiar să spere într-o poziţie de prioritate în raport cu ceea ce s-ar [...]
Complexul culpabilităţii Toată lumea discută despre critică. În realitate însă cel pus sub urmărăre e criticul devenit „personaj”. Cum se întâmplă, el e când Rastignac, când Vautrin, când Javert, ambiţios, convertit, ireductibil sau versatil, antipatic oricum şi incomod pentru Jean – Valjean-scriitorul. Urmăritorul devine urmărit, suspect în tot cazul. I se reproşează îndeobşte imperfecţiunea. [...]
S-a discutat mult în presa noastră literară din ultima vreme despre două concepte: postmodernismul şi textualismul. S-au încercat însă, în ambele cazuri, prea puţine clarificări operaţionale şi, ca o consecinţă, aproape fiecare critic, de la mic la mare, a uzitat termenul aşa cum a crezut de cuviinţă, „facilitînd” o înţelegere eronată a lor. De aceea [...]
7 mai 1982, puţin după orele 18.00 În cabinetul de lucru din casa cu numărul 3 de pe strada Belgrad, M.H.S. se declară depeizat. S-a întors de câteva ore de la Pietroşiţa. Primăvara la ţară e foarte mult de lucru. Mâine se va duce din nou acolo. Începem prin a asculta împreună banda cu interviul [...]
Tehnica romanească între mecanica newtoniană și relativitatea generalizată „Dacă voiam să dăm socoteală de epoca noastră (afirma Sartre în 1947), ar fi trebuit să facem ca tehnica romanească să treacă de la mecanica newtoniană la relativitatea generalizată”. Afirmaţia din studiul Situation de l’écravain en 1947 reprezintă nucleul unei demonstraţii privind necesitatea şi modalitatea de [...]