(An)Chetã la mãrunţiş

Proza realistã a lui Dan Lungu a atras atenţia încã de la primele apariţii, fiind catalogatã frecvent drept antologicã, cu precãdere volumul Prozã cu amãnuntul, care propune un ciclu de texte bine construite, aparent simpliste şi accesibile, care încântã prin diversele subtilitãţi ascunse. Proza sa nu îşi propune sã deformeze în niciun fel realitatea, lãsând-o transparentã pentru cititori, fãrã sã fie impregnatã de subiectivismul intrinsec tehnicilor legate de autoreferenţialitate, biografism sau autobiografism. În jocul autorului de-a ficţiunea şi realitatea se insinueazã, totuşi, o formã hibridã de textualism, cu miza de a abroga, de data aceasta, nu propriul autor, ci tocmai ficţiunea în ficţiune. Formula permite profilarea autenticitãţii în realitate, astfel autorul plasându-se în proximitarea configuraţionalã a unui comentator sportiv, doar cã, de data aceasta, nu se difuzeazã un meci de fotbal, ci o lume aruncatã într-un spectacol al banalului.

În povestea Prozã cu amãnuntul, chiar din prima frazã “De câteva zile întorcea pe toate feţele gândul cã lucrurile mici se trag din lucrurile mari” (p. 85, Ed. Polirom, 2008, Bucureşti), apare enunţatã o anumitã obsesie pentru toate amãnuntele anodine. Dan Lungu construieşte, dupã cum anunţã şi titlul, o prozã a detaliilor în care personajele sunt surprinse în cele mai intime momente, cititorii fiind martori ori ai unor rãbufniri miniaturale şi diverse lamentaţii, ori ai unor situaţii complet banale, dar în care acestora le este etalat penibilul demers al unor epatãri eşuate. Cu toate cã protagoniştii variazã atât ca gen, vârstã cât şi ca statut social, apeleazã la acelaşi mecanism comod de banalizare excesivã a vieţii. Nici divinitatea nu se sustrage acestui protocol fiind puternic umanizatã (de la copiii care percep un Dumnezeu-unchi, care îi mai ajutã din când în când, la adulţii care percep divinitatea ca fiind jumatate-om, jumãtate-Dumnezeu). În povestea De-a întunericul, protagonista, o fetiţã care nu a împlinit nici 10 ani, este preocupatã sã-şi pãstreze urina caldã în plapumã sau în dulapul unde se ascunde de pãrinţi, fiind fascinatã de mirosul pe care îl emanã, astfel aceastã soluţie nemaiconstituind un buffer sau o simplã rutinã, ci prinzând o coloraturã bolnãvicioasã, se transformã într-un playground ultraprotector.

Cu toate acestea, protagoniştii nu sunt privaţi de crize exitenţiale. Considerabil mai puţine la numãr sunt personajele plasate într-un spaţiu de incertitudine bazatã pe incongruenţa receptãrii nivelelor de realitate (individualã vs. socialã), astfel sentimentul unei angoase nu întârzie sã aparã (“…ca şi cum cineva strãin şi-ar fi ales dupã bunul sãu plac nişte ilustrate pe care le priveşte într-o ordine secretã, înjghebând o altã viaţã cu întâmplãrile tale.” p.119, “Realiatea i se pãru un pãianjen uriaş, cu picioare înalte şi fragile, segmentate, cãlcând srâmb pentru a merge drept[…]Realitatea devenise grea, apãsând parcã asupra minţii” p.87). Un exemplu bun în acest sens îl constituie protagonistul din povestea Norii, care în momentul disruperii echilibrului sãu emoţional se refugiazã într-o reverie, care în final va avea scopul de a-i demonstra implicaţiile pernicioase pe care actul unei perturbãri a ritmului sãu normal de viaţã l-ar avea. Acestã intuiţie a unei realitãţi cel puţin dihotome ar putea constitui un punct de salvare pentru personajele lui Dan Lungu, însã raportarea artificialã la aceasta o transformã într-o superstiţie, ajungând sã fie ignoratã.

Demascarea unui astfel de univers se face aproape de la sine, din acest motiv stilul lui Dan Lungu este mecanismul cel mai potrivit şi totodatã cel mai subtil prin care textul reuşeşte sã îşi atingã miza. Autorul cedeazã textul personajelor, astfel ironia se formeazã print-un anumit procedeu de acumulare, depunându-se în straturi în conştiinţa cititorului, desprinzându-se tocmai din golurile şi incoerenţele acestora. Textul aparţinându-le, schimbul de roluri se face cu atât mai concret, banalul devenind de fapt protagonistul tuturor poveştilor din volum.

Ancuţa Bodnãrescu



Ancuța Bodnărescu

Articole similare

Un poem de Olga Ștefan

Un poem de Olga Ștefan

Starea Universității 2.0

Starea Universității 2.0

Lansare număr Echinox – teaser oficial

Lansare număr Echinox – teaser oficial

Lost Girls și fascinația formalistă

Lost Girls și fascinația formalistă

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter