Despre colocvii şi alte moravuri de provincie – argument

Echinox6 octombrie 2010

Ideea unui grupaj despre varii manifestări cu pretenţii culturale a venit oarecum spontan, din nevoia justificării tonului acid pe care tindem (nu-ntotdeauna explicit sau conştient) să-l adoptăm vizavi de acele voci care, cu risipă de toleranţă, promovează năstruşnicii tragi-comice sub bannerul, aparent izbăvitor, al culturii. Specimenele vinovate de marea confuzie pe care-o semnalăm, mai mult sau mai puţin ostracizant, aici, înfloresc, cu precădere, în mici orăşele de existenţa cărora se face vinovată amintirea vagă a fumului provenind de la cine ştie ce fabrică sau combinat relevant pentru potenţialul industrial al ţării, acum uitat sau căzut, cu desăvârşire, în dizgraţie. Asta nu-nseamnă că marile oraşe se confruntă cu un grav deficit de diletantism. Ba dimpotrivă. Ne propunem, aşadar, ca, prin intermediul câtorva exemple edificatoare, toate avându-şi sursele în fapte empirice, superficialitate sine qua non de această dată, să ne asumăm aderarea la un sistem de valori care se vrea din ce în ce mai puţin permisiv faţă de aceste atitudini tributare naivităţii că a veni în întâmpinarea expectanţelor pavlovian stârnite de vreun cuvânt mare- scriptibil şi pronunţabil cu maximă deferenţă- este, în fond, a matter of side effects. Cât despre excepţii, ele exista (ca sa confirme regula, de multe ori), iar noi am găsit cel puţin una. Ca şi când, printre uscături, ar fi, măcar, o tentativa de pădure…ca la carte.