Inflaţia de bloguri (în loc de concluzii)
În pline dispute interminabile şi vagi, construite pe fundaţia falsei probleme a internetului care va înghiţi Biblioteca (aia pe care prea puţini dintre cei care vociferează aleg s-o şi frecventeze), un număr considerabil de scriitori şi „wannabe” scriitori purced întru adecvarea jurnalelor pe care le ţineau în secret, visând să le fie publicate postum (noua generaţie este excesiv de narcisistă, oricâte riposte s-ar auzi din fundal) la normele unor jurnale live, cu pretenţia (nedeclarată, dar destul de făţişă) de a face în timp real ceea ce (cu un plus de efort) încercau autori ca Michel Houllebecq sau Lolita Pille în romanele lor, dar şi în varianta mai puţin recomandată a unor narcisisme afişate gratuit şi servite pe post de pseudo-pagini de jurnal. Dintre zecile de pagini disponibile în sensul unei „ilustrări a peisajului blogistic autohton, am ales câteva pe care le considerăm „simptomatice” în sensul schiţării unei direcţii pentru care se optează, în general. Şi cum scriitorii sunt cei mai în măsură să ofere asemenea spaţii suficient de „suculente” (calitativ şi cantitativ) ne-am concentrat atenţia asupra lor. Am „taxat” prin ignoranţă blogurile care nu sunt updatate, blogurile cu aspect de C.V. şi profil hi5 (2 în 1), am fost duri cu incoerenţii, agramaţii şi autosuficienţii. Am acordat bile albe bloggerilor cu umor şi bloggerilor temperaţi, textelor inteligente şi ironiilor aplicate. Nu negăm faptul că lectura unui blog este mult diferită de cea a unei cărţi. Dar, în ciuda disputelor prost coordonate menţionate anterior, aceasta poate oferi o altă formă de judecată a celei privilegiate, un termen de comparaţie.